Asociaţia "Dumitru Mărtinaş" - reprezentanta Romano-Catolicilor din regiunea istorică Moldova - România (românii denumiţi  de literatura maghiară "ceangăi"; în maghiară "csango" "csangos"; în franceză Tchangos; în germană Tschangos; în engleză Changos) - Asociation "Dumitru Mărtinaş" - representing Roman-Catholics of Moldavia (so called "csango" or "csangos"). English
 version


Grup de ceangai

Grup de ceangai





Situaţia actuală a  Romano - Catolicilor (ceangăilor
)


din regiunea istorică Moldova - România



     Comunităţile romano-catolice din Moldova continuă a fi subiect de discuţii şi dispute în condiţiile abandonării practic de către instituţiile româneşti în sfera de influenţă a instituţiilor maghiare sub umbrela respectării drepturilor minorităţilor. Intrarea României în Uniunea Europeană nu a schimbat în bine situaţia, mai mult Consiliul Europei a recomandat României, fără a cunoaşte realitatea concretă de la faţa locului, ci pe doar baza unor rapoarte tendenţioase venite din partea activiştilor extremişti maghiari ori a apologeţilor distrugerii statului naţional român să apere şi să păstreze o imaginară cultura şi limba ceangăiască. Mai mult, Asociaţia pentru apărarea Drepturilor Omului din România şi Liga Pro Europa, cunoscute pentru militantismul lor anti-românesc au prezentat imagini deformate ale realităţii privind limba şi cultura romano-catolicilor, atât în România cât şi în lume.
      Pentru ca procesul de maghiarizare să fie cât mai elaborat a intervenit şi Ministerul Educaţiei din România care a aprobat începând din 2002 studiul limbii maghiare în şcoli din 7 sate din judeţul Bacău fără a se gândi o clipă la faptul că procedând astfel, săvârşeşte un abuz. Ministerul Culturii din România şi Ministerul Moştenirii Culturale din Ungaria subvenţionează cărţi de propagandă despre cultura romano-catolicilor denumiţi ceangăi. În ultimii ani, Consiliul Europei, pornind de la necunoaşterea stării de fapt a adoptat documente pentru protecţia culturilor considerate a fi în pericol, printre ele şi a ceangăilor.
    Confuziile, erorile şi intoxicările, intenţionate sau neintenţionate, create în legătură cu identitatea romano-catolicilor moldoveni, impropriu denumiţi ceangăi provin în mare parte din necunoaştere, pentru că acest subiect continuă a fi intens promovat în sens propagandistic de către influentele cercuri extremiste maghiare fiind manipulat şi cenzurat cu largul concurs al organismelor europene care, sub umbrela falsă a apărării drepturilor colective ale diferitelor minorităţi europene devin agresive.
        În afara de necunoaştere, o altă cauza a confuziilor, erorilor şi intoxicărilor este legată de folosirea în mod abuziv ca etnonim a termenului ceangău, coroborată cu lansarea pe piaţa aşa zis ştiinţifică, de către pseudo-cercetători, şcoliţi şi plătiţi de către adepţii magnatului Soros a unor diferite teorii privind istoria acestei comunităţi româneşti. În continuare se vorbeşte de existenţa unui dialect maghiar printre ceangăi, de asimilarea lor de către români.
        Asimilarea în concepţia lor a fost uneori un fenomen natural, uneori organizat, proporţia dintre cele doua tipuri de asimilare variind de la o perioada la alta. Pentru Ferenc Pozsony "în prezent, etnonimul ceangau desemneaza o comunitate care s-a indepărtat parţial - sub aspect lingvistic, cultural şi social - de comunitatea maghiara, dar încă nu s-a integrat intrutotul în comunitatea română". Fără nici un fundament cercurile maghiare afirmă că până la începutul secolului XX, dacă erau intrebaţi, catolicii din judeţele Roman şi Bacău răspundeau că sunt unguri, conştiinţa originii era clară pentru toţi, chiar dacă o parte nu mai vorbeau ungureşte, uitând ori mai degrabă necunoscând faptul că niciodată în istorie catolicii din Moldova nu s-au considerat unguri. Exemplul oferit de către Dimitrie Cantemir este cât se poate de revelator în acest sens, nici o clipă catolicii moldoveni nespunând că ar fi unguri.
        Se vorbeşte apoi la fel de nefondat de o pretinsă asimilare lingvistică în Moldova produsă cu multe generaţii în urmă, şi care ar fi condus la ştergerea memoriei originii maghiare. O asimilare lingvistică a existat fără îndoială, dar în Transilvania, înaintea emigrării strămoşilor români ai catolicilor în Moldova, urmare a procesului de secuizare şi maghiarizare a românilor transilvăneni, un fenomen care, ar merita studiat cu mult mai multă atenţie de către cercetarea românească, pentru că astfel fantoma aşa zisului Ţinut Secuiesc nu iar mai bântui pe zeloşii promotori ai disoluţiei statului naţional unitar român. Identitatea este o problema personala a fiecăruia, dar din pacate, alegerea este astăzi pentru catolicii moldoveni supusă unor inimaginabile presiuni de către cercurile politice, culturale, eclesiastice, civile maghiare.
        Mai mult, acestor presiuni se adaugă de câţiva ani constantele presiuni venite din partea autorităţilor româneşti care în mod firesc ar trebui să le apere drepturile cetăţeneşti cucerite în decursul timpului de către catolici, nu să le bulverseze identitatea prin introducerea de ore de limbă maghiară în şcoli, prin sprijinirea făţişă a acţiunilor de separatism local, de maghiarizare forţată, asemenea instituţiilor statului maghiar din secolul al XIX –lea care făcuseră toate eforturile pentru asimilarea forţată a românilor ardeleni. Amintim aici doar apariţia în 1898 sub controlul Ministeruluide Interne de la Budapesta a “Societăţii Centrale de Maghiarizare a Numelui”. În virtutea regulamentului acestei societăţi românii primeau nume ungureşti deoarece “...prin maghiarizarea numelui de familie, adică prin botez naţional cel cu nume străin este primit în Societatea maghiară”. Fapt istoric de necontestat susţinut de un document oficial, care nu a avut niciodată un echivalent românesc, politica de maghiarizare a numelor constituie un important filon de inspiraţie şi pentru liderii politici ai Ungariei de astăzi.
        Astăzi, dacă vreun cercetător român onest publică ori îndrăzneşte să afirme în public românitatea catolicilor moldoveni este imediat catalogat ca ultranaţionalist. Pentru cercurile maghiare adevărul este unilateral, pe principiul „cine nu e cu noi e împotriva noastră”. Nici rezultatele recensămintelor oficiale din 1992 şi 2002 nu sunt agreate, pentru că aceşti catolici s-au declarat români, chiar dacă oficialităţile române la presiunile venite din partea maghiară au inclus în mod cu totul arbitrar rubrica ceangăi în chestionar. Trecând peste unele confuzii şi nereguli apărute în legătură cu declararea naţionalităţii, semnalate cu ocazia recensământului, este evident că datele referitoare la limba materna nu corespund întrutotul realităţii. Cu toate insistenţele prin care cercurile maghiare au cerut public oamenilor să declare limba maghiară ca limba materna, realitatea rămâne aceeaşi: pentru catolicii moldoveni, prima limba învaţată de la părinţi este limba română. Chiar dacă "binevoitorii" leau explicat că limba lor, a părinţilor si bunicilor lor este o limba "arhaică maghiară", care trebuie neapărat prezervată, catolicii nu s-au lăsat intimidaţi promovând în continuare limba română a strămoşilor lor ardeleni.
        În România anului 2008 instituţiile româneşti au ajuns să facă jocul celor ale Ungariei. Iată cum: La 11 aprilie 2008, a avut loc Vizita Preşedintelui Parlamentului Ungariei Katalin Szili şi a Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu în judeţul Bacău, respectiv vizita delegaţiei parlamentare pe „meleagurile ceangăieşti”. Pentru cercurile maghiare evenimentul a avut o deosebită importanţă din două puncte de vedere. Redăm fragmente postate pe unul dintre siturile oficiale ceangăieşti: „Preşedintele Camerei Deputaţilor din România pe parcursul întâlnirii, vizitei a legitimizat năzuinţele noastre, prin ceea ce a sesizat personal la Lespezi, şi în urma convorbirilor purtate cu conducătorii AMCM a confirmat: susţine cererile depuse de maghiarii ceangăi şi de organizaţia care le apără drepturile, cu privire la învăţarea limbii materne maghiare şi celebrarea sfintelor liturghii şi în limba maghiară.
        Al doilea aspect foarte important a vizitei celor doi preşedinţi îl reprezintă premiera diplomatică. Pentru prima oară în istorie vine în vizită pe meleagurile ceangăieşti unul dintre cei mai importanţi oameni ai Ungariei (poate regele Bela al IV-lea pe vremea cînd mai era prinţ a trecut pe aici ... sic!). Prezenţa delegaţiei parlamentare maghiare aşadar are un anunţ important pentru noi şi pentru politica locală: Parlamentul Republicii Ungare îşi asumă responsabilitatea şi le simte proprii problemele ceangăilor, susţine demersurile AMCM.
        Preşedinta Parlamentului Ungar a fost primită la Prefectura Bacăului de către Claudiu Şerban, prefectul judeţului Bacău şi de Bogdan Olteanu Preşedintele Camerei Deputaţilor din România. Numeroasa delgaţie maghiară a avut convorbiri de peste o oră în sala mare a Prefecturii. Au fost prezenţi de asemenea şi Gabriel Berca, secretar general al guvernului (până nu de mult prefectul Bacăului), şi Romeo Stavarache, Primarul Municipiului Bacău. Bogdan Olteanu a fost acompaniat şi de Hunor Kelemen, chestorul Camerei Deputaţilor din partea UDMR-ului, care a participat nu numai la întălnirea de la Prefectură dar şi la programul de după amiază. Au fost prezenţi şi domnul János Terényi ambasadorul Ungariei din Bucureşti, Tibor Hodicska şi Dr. Béla Szabó consuli principali şi alţi diplomaţi”. S-a abordat fireşte şi tema drepturilor omului şi drepturilor minorităţilor, cu accent deosebit pe predarea limbii maghiare în comunităţile ceangăieşti. Părţile s-au pus de comun acord să sprijine reciproc aspiraţiile de această natură a minorităţilor. Bogdan Olteanu i-a propus oaspetelui său ca în cazul în care sunt cereri pentru celebrarea de liturghii în limba maghiară să recurgă la o scrisoare comună către Vatican. S-a recurs din nou la clasicele de acum recomandări europene care stimulează minorităţile în a-şi păstra cultura, şi acordă sprijin din partea statului în a-şi păstra şi manifesta identitatea.
        În cadrul conferinţei de presă de după întălnire, Bogdan Olteanu a afirmat că este foarte normal şi de sprijinit să se introducă predarea limbii maghiare în toate şcolile frecventate de catolicii moldoveni, chiar dacă organizaţiile civile şi politice maghiare îndeamnă părinţii să-şi trimită copii la orele de limbă maghiară în schimbul unor sume de bani. După conferinţa de presă, la dejunul festiv oferit de Bogdan Olteanu, Preşedintele Camerei Deputaţilor i-a asigurat încă o dată că le sprijină aspiraţiile, atenţionându-i totodată că suntem în pragul alegerilor. Având în vedere contextul politic al problemei (AMCM fiind parte a UDMR) remarca lui Bogdan Olteanu şi atitudinea autorităţilor statului din ultimii ani ne apare într-o nouă lumină.
        În perioada 8-9 mai 2008 Fundaţia Teleki László (Budapesta) a organizat în Bacău o conferinţă ştiinţifică pe tema ceangăilor din Moldova. Coorganizatori au fost MTA Institutul de Organizare a Cercetării (Budapesta), Asociaţia Etnografică Kriza János (Cluj-Napoca) şi Asociaţia Maghiarilor Ceangăi din Moldova (Bacău). Printre sponsori: Cancelaria Primului Ministru şi MAE al Ungariei. Pentru prima dată conferinţa Moştenirea Periclitată – Culturi Periclitate: Ceangăii din Moldova s-a desfăşurat în Bacău, cu largul concurs al Prefecturii Bacău. Organizatorii au ales Muzeul Judeţean de Istorie sperând că cei interesaţi vor lua parte mai uşor în număr mare la lucrările conferinţei. Aceste speranţe nu s-au adeverit, foarte puţini au fost cei interesaţi. Nici doritul dialog cu partea română nu s-a realizat, în condiţiile în care specialiştii români nici măcar nu au fost invitaţi. Printre conferenţiari s-au numărat cercetători de origine maghiară din Anglia, Germania, Polonia, Italia, Norvegia, Serbia şi Ungaria, toţi având fireşte o puternică susţinere financiară şi politică maghiară. Au susţinut prelegeri episcopul reformat László Tőkés europarlamentar, precum şi Hunor Kelemen preşedinte executiv al UDMR.
        La finalul conferinţei participanţii s-au deplasat în localitatea Pustiana, unde a avut loc prima liturghie în limba maghiară, contrazicând astfel opinia generală privind opoziţia Episcopiei de Iaşi la asemenea celebrări. Şi pentru că orice tort trebuie să fie şi ornat pe măsură, Prefectura Bacău a sărbătorit în luna august cu mult fast ziua naţională a Ungariei, sub masca Oferită de Anul European al Dialogului Intercultural 2008. Evident, cu acest prilej, nu s-au putut scăpa din vedere nici eforturile făcute pentru promovarea salvării minorităţii ceangăilor.
        Pentru UDMR şi Ungaria ceangăii reprezintă o armă extrem de subtilă în discursul politic vizând autonomia şi prin extensie independenţa Ţinutului Secuiesc, Ţinutului Ceangăiesc, Ardealului, Bazinului Carpatic, Ungariei Mari în ultimă instanţă. Crearea în laboratoarele idealurilor maghiare şi colportarea sintagmelor de mai sus nu a fost şi nu este fireşte deloc întâmplătoare.



* * * * *




            Propaganda maghiară în privinţa aşa-zişilor ceangăi




Ungurii cer independenta si pentru ceangaii din estul tarii
Bucuresti, Romania/Romanian Global News
luni, 15 septembrie 2008


        Mult-discutata temă despre originea ceangăilor revine odată cu apropierea alegerilor şi a străduinţelor unor organizaţii maghiare pentru a obtine autonomia teritorială a regiunilor locuite de maghiari. Originea ceangăilor a fost dezbătută recent şi de cotidianul covăsnean „Haromszek”, care vrea să inoculeze, cu orice preţ, ideea opiniei publice că ceangăii sunt de origine maghiară. Potrivit articolului, intitulat „Dovada decisivă despre originea ceangăilor”, acest lucru este demonstrat chiar de către istoricii de la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iaşi, care au realizat un studiu statistic şi demografic privind populaţiile din Moldova şi din care, potrivit jurnalistului Szekeres Attila, „reiese clar” originea maghiară a ceangăilor.
        Însă, în opinia istoricilor ieşeni, care au realizat acel studiu, dovezile despre originea maghiară a ceangăilor din Moldova, înşirate în articol, sunt pure speculaţii. Prof. univ. Silviu Vacaru, istoric în cadrul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” din Iaşi, ne-a declarat că informaţiile privind o presupusă demonstrare a originii maghiare a ceangăilor nu sunt reale. Tema a fost indelung studiata si de directorul Centrului de Studii Europene Covasna – Harghita, Ioan Lacatusu, care este de parere ca „Ungaria are interesul sa depaseasca Muntii Carpati, iar asa-numitul pamant ceangaiesc este avanpostul mult-visatului Tinut Secuiesc autonom”. Pentru promotorii idealurilor maghiare „Incet, lucrurile se asaza la locul lor, stiintele istoriei ajung si in Romania la locul pe care il merita, adica iese la iveala istoria poporului roman si a grupurilor etnice care traiesc pe teritoriul Romaniei. Pana atunci insa, putem intalni semne bune”, idee care apare in cotidianul „Haromszek”, din data de 30 august, sub titlul „Dovada decisiva despre originea ceangailor”, semnat de jurnalistul Szekeres Attila.
        In articolul sus-amintit, autorul afirma ca „opinia publica romaneasca poate afla, de acum, cine sunt de fapt ceangaii”. Szekeres sustine ca ceangaii au origine maghiara si ca acest lucru este demonstrat si de echipa formata de sase cercetatori ai Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” din Iasi. Potrivit articolului din „Haromszek”, cei sase cercetatori ieseni, in frunte cu profesorul universitar Silviu Vacaru, au realizat un studiu statistic si demografic privind populatiile din Moldova, iar numele unguresti insirate in primul volum al lucrarii „Catagrafiile Visteriei Moldovei”, din perioada 1820, „vorbesc de la sine”. Jurnalistul maghiar mai sustine ca istoricul (sic!) si profesorul universitar Mircea Ciubotaru, autorul cuvantului inainte al volumului, „se exprima diplomatic” despre aceasta tema, cu toate ca „se simte ca vede clar care este situatia.” In articol, Szekeres este ingaduitor cu lingvistul Ciubotaru: „Nu e de condamnat (n.r. - pentru ca se exprima „diplomatic), deoarece multi s-au ars cand au inceput sa faca lumina in originea ceangailor. Oricum, este vorba despre o initiativa laudabila. Asteptam curiosi reactiile, mai ales atunci cand toate catagrafiile din zona locuita de ceangai vor vedea lumina soarelui”, spune Szekeres Attila.

        Ungaria are interese geostrategice în problema ceangăilor

    Ungaria are interese geostrategice, dar si politice in problema romano-catolicilor din Moldova, a asa-zisilor ceangai, a afirmat conducerea Centrului de studii europene Covasna-Harghita, Ioan Lacatusu, care a aprofundat acest subiect. Directorul centrului, dr. Ioan Lacatusu, a declarat ca „Ungaria are interesul sa depaseasca Muntii Carpati, iar asa-numitul pamant ceangaiesc este avanpostul mult-visatului Tinut Secuiesc autonom”. Ioan Lacatusu a precizat ca aceasta concluzie s-a desprins din articolele, interviurile, studiile si dezbaterile publicate in presa de limba maghiara, care au fost monitorizate de Centrul de studii europene din Sfantu Gheorghe in parteneriat cu Asociatia ceangailor „Dumitru Martinas” din Bacau.
        Acelasi studiu releva faptul ca ceangaii prezinta interes si din punct de vedere demografic, fiind singura populatie „maghiara” cu un spor natural pozitiv.Ioan Lacatusu sustine ca disputele cu privire la identitatea si apartenenta ceangailor provin in principal din modul diametral opus in care acestia sunt tratati de romani, care ii considera o minoritate confesionala, si de maghiari, care ii considera o minoritate etnica. „Din pacate, exista o discrepanta mare intre modalitatea de abordare a acestei probleme in Ungaria, unde constituie o problema prioritara si pentru care se aloca fonduri, legislatie, energie si timp, si in Romania, unde este lasata pe umerii Episcopiei romano-catolice din Iasi, condusa de episcopul Petre Gherghel si a unei organizatii nonguvernamentale, respectiv „Dumitru Martinas”, care e pe cat de generoasa pe atat de neputincioasa”, afirma Ioan Lacatusu. Acesta a mai adaugat ca doar o mica parte din cei peste 200.000 de ceangai din Moldova sunt apropiati de limba maghiara, insa marea majoritate sunt romani, iar apartenenta lor este indiscutabila. „Putem si trebuie sa-i intrebam pe acesti oameni, pentru a afla de la ei cine sunt si ce simt”, a mai spus directorul Centrului de studii europene, care considera ca a sosit timpul ca statul roman, societatea civila, clasa politica si diplomatia romaneasca sa contracareze aceasta ofensiva maghiara.
      
Dorinta de maghiarizare a ceangailor din Moldova se poate observa foarte clar pe siteul Asociatiei ceangailor din Moldova, care se mai autointituleaza si „reprezentanta maghiarilor de la est de Carpati”. «Ceangaii sunt romani incomplet maghiarizati»Toata aceasta strategie pe care maghiarii incearca, si uneori chiar reusesc, sa o cultive cu privire la originea maghiara a ceangailor este amplu combatuta de catre Asociatia „Dumitru Martinas”, reprezentanta romano-catolicilor din Moldova, care considera ca „ceangaii sunt romani incomplet maghiarizati, plecati din satele lor din Ardeal si stabiliti in Moldova.” O alta problema rididicata de catre membrii Asociatiei este faptul ca marea majoritate a catolicilor din Moldova se declara romani. „Din 265.000 de catolici din Moldova, peste 95% se considera si se declara romani. Ei resping catalogarea ca minoritate etnica si atribuirea numelui impropriu de «ceangai», afirmand ca sunt o parte a poporului roman, o comunitate de confesiune catolica din sanul acestuia. Rezultatele cercetarilor stiintifice confirma si sustin aceste adevaruri”, se arata pe site-ul asociatiei. Claudiu Sere, Catalin Coca, Gardianul.
      Deosebit de interesantă este reflectarea problematicii romano-catolicilor din Moldova (ceangăilor) în presa de limbă maghiară, dovedind încă o dată faptul că pentru ziariştii maghiari independenţa presei este doar un vis îndepărtat.

Publicaţia lunară Moldvai Magyarsag nr. 8 - 01.08.2008
Titlu: Cel de-al V-lea Congres Mondial al Popoarelor Fino - Ugrice cu aspect ceangăiesc.


        La cel de-al V-lea Congres Mondial al Popoarelor Fino - Ugrice desfăşurat în Hanty Mansijsk din vestul Siberiei maghiarii din Moldova au fost şi ei reprezentaţi de Iancu Laura. Lucrările Congresului Mondial al Popoarelor Fino - Ugrice, desfăşurat în localitatea Hanti Mansijsk din vestul Siberiei, s-au încheiat cu adoptarea unei declaraţii comune de încheiere.
        Cu toate că limba maghiară şi cea mansi nici nu se aseamănă, totuşi mansii au limba cea mai înrudită cu a noastră. Cele aproximativ 20 - 22 de limbi şi dialecte fino - ugrice sunt vorbite în lume de 24 milioane de oameni. Iar cei mai mulţi dintre ei, respectiv 14,5 milioane, vorbesc maghiara, după care limba finlandeză 6,5, în timp ce cea estoniană 1 milion. Celelalte două milioane de rude ale noastre lingvistice trăiesc în Siberia. Mult timp s-au simţit orfani, solitari, atât de îndepărtaţi de rudele lor. Căutarea şi găsirea reciprocă a început prima dată în domeniul ştiinţei, ceea ce însă, în multe locuri, a provocat probleme, deoarece aceste popoare sunt suficient de mici, dar au o limbă şi cultură atât de deosebită, cum nu mai există în alte părţi ale lumii - a afirmat profesorul emerit al ELTE, Domokos Peter.
        A fost nevoie de o solidaritate internaţională pentru ca limba fino - ugrilor, care mai trăiesc, să poată fi păstrată, menţinută. Pericolul nu a trecut, chiar până în ziua de azi numeroşi factori influenţează existenţa acestei limbi. In timp ce lingviştii, cercetătorii îşi desfăşoară activitatea cu sacrificiu chiar şi politicul a remarcat micile familii lingvistice. De exemplu, Parlamentul European, dincolo de situaţia juridică umană a popoarelor fino - ugrice, urmăreşte să vadă şi faptul dacă, într-o ţară dată, se exercită drepturile de învăţământ şi
utilizare a limbii garantate de Constituţie. Azi, putem deja afirma că maghiarilor, finlandezilor şi estonienilor le este uşor, deoarece trăiesc în stat independent, pot să-şi folosească liber limba lor maternă. Toate acestea nu se pot spune despre familiile lingvistice din Urali, care trăiesc foarte departe de noi, rudele străbune. Acum obri - ugricii se tem mai mult de faptul care va fi noua distribuire teritorială a Rusiei, deoarece Moscova ar dori să înfiinţeze unităţi mai mari.
        - Ceea ce practic ar însemna că guvernările minorităţii fino - ugrice existente aici ar dispărea şi s-ar asimila în unităţi mai mari, unde ar crea o minoritate complet neînsemnată, totodată este de temut că vor avea şi mai puţine drepturi în vederea exercitării drepturilor - a
afirmat europarlamentarul, Szent - Ivanyi Istvan.
        Pe lângă politic evident că în viaţa popoarelor mici intervine şi un alt factor. In Hanty Mansijsk mediul de viaţă al autohtonilor a fost restrâns puternic de industria rusă, care se dezvoltă considerabil. De exemplu, din cauza exploatării petrolului suprafaţa de teren pentru reni a regiunii autonome s-a diminuat doar la câteva proporţii. Insă aceste popoare trăiesc îndeosebi din creşterea animalelor şi din pescuit. Obiectul disputei îl constituie şi faptul cum poate fi conciliată lumea modernă cu tradiţia. De exemplu un mansi trebuie să cunoască calculatorul? Iar dacă este adevărată maxima că naţiunea trăieşte în limba sa, atunci este adevărat şi că limba noastră maternă nu trebuie apărată, ci învăţată. Insă la rudele noastre lingvistice din Urali nu există nici măcar învăţământul în limba maternă, iar asimilarea devine tot mai puternică. Insă, conform europarlamentarului maghiar din Ardeal, Sogor Csaba, fermitatea obi - ugrilor este remarcabilă, în ce priveşte menţinerea culturii. Acest lucru îl vede şi la maghiarii ceangăi, însă a atras atenţia şi asupra unui pericol.
            Azi, marea parte a ceangăilor învaţă în Italia, iar pericolul cel mai mare asupra limbii lor maghiare nu o constituie limba română, ci limba italiană. Si el împărtăşeşte opinia celor care mărturisesc că trebuie urmate provocările epocii, însă tot atât de importante sunt menţinerea şi transmiterea limbii şi culturii.

Postul de radio: Târgu Mureş nr. 17:14 - 02.09.2008

        Kiss Denes: Mulţi s-au complăcut cu problema asimilării ceangăilor moldoveni. Asta este viaţa, susţin aceştia, picătura se va pierde mai devreme sau mai târziu în mare. Alţi cred că, dacă nici persoanele, instituţiile care dispun de putere sau de influenţă, mai mult, nici însăşi UE sau Vaticanul nu pot sau nu sunt interesate să facă dreptate în cazul maghiarilor ceangăi din Moldova şi nu le asigură oficierea slujbelor religioase în limba maghiară, atunci orice fel de încercare este un fel de răget de măgar, care nu se aude în rai. Dar atunci unde rămâne ataşamentul, responsabilitatea faţă de cei cu aceiaşi soartă şi faţă de libertate. Timpul lucrează întotdeauna în favoarea adevărului şi libertăţii. Citesc despre faptul că un grup de cercetători istorici români din Iaşi se străduiesc să publice în cadrul a 14 volume recensămintele din perioada 1820-1852, din care reiese negru pe alb faptul că la începutul secolului XIX în Moldova trăiau foarte mulţi maghiari şi secui, al căror nume încă nu au fost latinizate de Biserica Romano-catolică, astfel că au rămas cu conotaţie maghiară. Primul volum a şi apărut. Dar mai există şi un al doilea exemplu, pelerinul pe două roţi, Ferko Zoltan, care a ajuns pe bicicletă atât în Vatican, cât şi în Episcopia Iaşi, pentru a atrage atenţia asupra asimilării şi nedreptăţilor de mai multe sute de ani. Intre timp, Ferko Zoltan s-a mutat cu familia în Ghimeş. Il veţi asculta pe Ferko Zoltan vorbind despre pelerinajul realizat de el în legătură cu oficierea slujbelor religioase în limba maghiară.
        Ferko Zoltan: Consider că este clar pentru toată lumea că aici nu este vorba doar despre ceangăii din Moldova, nu numai de maghiarii din Moldova, ci şi de toţi oamenii care trăiesc, în oarecare mod, ca şi compatrioţi în statele vecine cu Ungaria. Si din acest motiv consider că este important ca şi aici şi în Ardeal şi în Tinutul Secuiesc să existe un interes în privinţa acestui caz, deoarece nu se referă la maghiarii din Moldova, ci şi la maghiarii din Ardeal, la secui şi la cei din ţara mamă. Mulţi se întreabă de ce am pornit în acest pelerinaj de 4.000 de kilometri, de ce mi-am părăsit nevasta şi copilul de zece luni pentru o perioadă de 45 de zile. Pentru că înainte cu 3 ani am predat în Labnic pentru o scurtă perioadă. Este cea de-a doua localitate maghiară ca mărime. Am constatat un lucru foarte ciudat. In Labnic toată lumea vorbeşte cu toată lumea limba maghiară: pe stradă, în vecini, pe câmp, în crâşmă. Intrun singur loc nu se vorbea limba maghiară: în biserică. Inchipuiţi-vă cum arată faptul că într-o localitate cu populaţie exclusiv maghiară există un preot, care şi el este maghiar ceangău sau este descendent al maghiarilor, care vorbeşte corect şi fluent limba maghiară, oamenii intră în biserică vorbind limba maghiară, iar aici de parcă un vrăjitor rău ar face o vrajă, toţi tac, slujba religioasă se desfăşoară în limba română, ies din biserică şi de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, viaţa merge mai departe în limba maghiară.
        Inainte cu un an cineva mi-a trimis prin internet un blog din Ardeal, care se referea exact la slujba în limba maghiară din Moldova. Unul din cei care scriau în acest blog, a scris că programul de învăţământ din Moldova nu este suficient pentru a salva cei 60.000 de oameni care vorbesc limba maghiară de la asimilarea completă. In acest sens ar fi necesar ca viaţa bisericească să se desfăşoare cel puţin în parte în limba maghiară şi asta pentru că acolo toată lumea merge zilnic la biserică şi nu de trei ori pe an ca şi noi. Este evident faptul că, dacă participă zilnic la aceste slujbe, va fi mai ataşat de această limbă, iar pe de altă parte, limba în care este oficiată slujba va ocupa un loc tot mai mare în personalitatea lui, deoarece este vorba de oameni credincioşi. Nu degeaba este atât de greu de obţinut slujbele în limba maghiară.
            Deci, m-a mobilizat faptul că scriitorul blogului a spus că acest lucru nu va fi posibil niciodată în Moldova, deoarece obiectivul este observat cu atenţie. Atunci eu am considerat că trebuie să fac ceva. Mulţi se întreabă de ce ne ocupăm noi cu asta, de ce nu stăm acasă şi vizionăm programele de la televizor, de ce agitaţi spiritele aici? Deci, noi nu agităm spiritele, ci îi reprezentăm pe cei care nu au puterea sau curajul să facă acest lucru. De ce? Pentru că împreună cu Szabo Dezso susţinem că fiecare maghiar este responsabil de fiecare maghiar şi în acest fel, de exemplu, nici unui maghiar din Târgu-Mureş nu trebuie să îi fie indiferent de ce i se întâmplă unui maghiar din Pustiana, Budapesta sau Labnic. Iar împreună cu Szecsenyi Istvan susţinem că naţiunea trăieşte prin limbă. Deci, dacă maghiarii moldoveni, acei 60.000 de mii vorbesc limba maghiară până în zilele noastre şi păstrează cel mai vechi dialect maghiar, uită această limbă, atunci nu putem să considerăm parte a naţiunii maghiare populaţia romano-catolică care îi va lua locul. Deci, prin acest lucru şi noi vom deveni mai săraci şi întreaga cultură a lumii. Eu le doresc maghiarilor din Moldova să ajungă la concluzia că lumea este mai frumoasă cu ei decât fără ei şi acest lucru să îi ajute să nu îşi piardă identitatea.
        In al doilea rând, merită să ne preocupăm de acest lucru, deoarece prin soarta maghiarilor din Moldova se poate previziona şi soarta altor părţi de naţiune. Intotdeauna s-a spus că este mai uşor să rezişti în masă decât în zonele izolate. La fel ca şi secuii din Tinutul Secuiesc, înainte cu 150 de ani şi maghiarii din Moldova alcătuiau un bloc al comunităţii şi constatăm că după 3-4 generaţii populaţia care a rămas fără intelectuali, fără lideri, a ajuns în pragul asimilării totale. Mai este foarte important şi că prin faptul că îi îndemnăm pe alţii să
nu îşi piardă identitatea, ni se consolidează şi propria identitate şi vom deveni şi noi mai puternici. Să nu mai vorbesc de faptul că noi, oricum ar fi, suntem în situaţie mai favorabilă decât ei şi din acest punct de vedere este important să le acordăm atenţie şi să nu îi uităm. In Sfânta Scriptură este scris alb pe negru că fiecare popor se roagă, respectiv ascultă în propria limbă slujbele religioase. De exemplu, Constituţia România prevede dreptul la identitate. Statul recunoaşte şi asigură persoanelor aparţinătoare minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase. Deci, nu numai păstrarea, ci şi dezvoltarea şi exprimarea, se prevede în Constituţia România. Acum putem să invocăm şi Uniunea Europeană la 1 an şi ceva de la 01.01.2007. Să vedem ce este prevăzut în recomandarea Consiliului Europei (CE), pe care a semnat-o şi reprezentantul României în momentul integrării la UE. Prevede următoarele: Trebuie oferită posibilitatea ca în bisericile din satele de ceangăi slujba religioasă romano-catolică să fie oficiată în limba maghiară, precum şi a cântecelor religioase. Recomandarea a fost făcută în 2001, iar în 2007 România s-a integrat în UE. Ce credeţi, de atunci slujbele religioase sunt oficiate în limba maghiară? Bineînţeles că nu. Este un exemplu bun pentru faptul că UE nu rezolvă în acest fel problemele, deoarece, în opinia mea, nu se află în Bruxelles sau în Strassbourg, ci şi peste tot, adică şi în Târgu-Mureş şi în Labnic, Cleja. Din acest motiv UE se află aici şi este reprezentată de noi ca oameni. Din acest motiv noi trebuie să ne luăm soarta în propriile mâini, bineînţeles că şi maghiarii moldoveni trebuie să facă la fel, iar noi, cei din Ardeal şi din Ungaria, trebuie să îi susţinem. Sunt de părere că merită, este necesar sa îi susţinem.
        CE are o altă recomandare. Si anume recomandarea 1521, care prevede următoarele:
                Credincioşii din Pustiana au solicitat de mai multe ori introducerea slujbelor în limba maternă în biserică. Este vorba de faptul că înainte cu câţiva ani Nyisztor Tinka a adunat 260 de semnături, prin care s-a cerut introducerea slujbelor în limba maternă în biserică. Acest lucru a fost înaintat în Iaşi, iar episcopia nu a luat în considerare cererea lor. Acest lucru nu îl susţin eu, ci este prevăzut în recomandare. Mai mult, au fost intimidaţi mai târziu. In fiecare sat există un cerc de elită, din care fac parte următorii: primarul, poliţistul, directorul şcolii şi preot. Acest cerc intimidează când împreună când separat oamenii. Este un truc vechi. In Budapesta se numeşte un truc AVO, în Ardeal cred că poate fi numit un truc securist. Adică se susţine: sunteţi ultimul care nu v-aţi retras plângerea. Si dat fiind faptul că el nu poate să verifice dacă şi ceilalţi oameni dacă şi-au retras plângerea, atunci şi el îşi retrage plângerea.
        Aşa s-a întâmplat şi în cazul închiderii şcolii din Gajdar. CE mai susţine că se încearcă modernizarea tradiţiilor bisericeşti, susţinându-se că obiceiurile sunt exagerate şi rămase în urmă, acest lucru se face deoarece este arhicunoscut faptul că ceangăi vorbesc maghiara. Deci, şi CE este în clar cu această problemă, cu motivul pentru care nu se oficiază slujbele în limba maternă în bisericile moldovene. Aceasta este o comunitate de 60.000 de suflete, care vorbeşte limba maghiară şi care trăiesc în judeţele Neamţ şi Bacău.
        Se ştie că în Moldova trăiesc 250.000 de romano-catolici şi ei pot fi consideraţi în proporţie de 90% sau chiar mai mult, de origine maghiară. Din cei 250.000 doar 60.000 mai vorbesc limba maghiară şi dacă asimilarea îşi va menţine ritmul, atunci nepoţii, strănepoţii noştri sau chiar copiii noştri vor merge în Moldova doar pentru peisajele frumoase sau pentru aerul curat şi nu pentru a vorbi cu cineva în limba lui Petofi.
        Urmează o fragment din studiul realizat de Pozsony Ferenc în legătură cu identitatea ceangăi moldoveni. El este profesor în cadrul Universităţii Bolyai şi etnograf. Pozsony Ferenc citează şi el un articol apărut în 1880 în Somosujvar a apărut un articol într-un ziar de limbă română, în care se preciza: In cele mai mari judeţe din M oldova, în Bacău şi în Roman, populaţia care lucrează pământul, ţărănimea liberă, care dispune de mici proprietăţi, vorbeşte doar în limba maghiară. Deci, se susţine că în 1880 Tinutul Ceangăilor de astăzi era populat în totalitate de maghiari. Când intri în sate în care locuiesc, găseşti situaţii mai grave decât în Ungaria, trebuie să mergi cu traducător, deoarece femeile şi copiii nu ştiu să spună în maghiară nici bună ziua. Azi dacă intrăm într-un sat ceangău observăm că nu ştiu să spună bună ziua în limba maghiară, deşi nu au trecut decât 128 ani.
        Această situaţie este considerată un păcat de neiertat al conducătorilor noştri, dojeneşte autorul pe cei ce ne-au condus. Se mai scrie că în inima Moldovei trăieşte o populaţie de circa 200.000 de suflete, care sunt străini faţă de noi în ceea ce priveşte limba. Se pare că pe atunci mai trăiau şi vorbeau limba maghiară 200.000 de ceangăi în marea de ortodocşi din jur şi nu 60.000. Se pare că secuii ţi-au dat ca sarcină domnule Nicolae Creţulescu, ministru al administraţiei şi cultelor, soluţionarea acestei probleme naţionale. Să faci în aşa fel ca această comunitate de ţărani, căreia în luna mai i s-a împărţit terenuri, să fie una în ceea ce priveşte limba şi sufletul. Deoarece în această soluţie se ascunde soarta ţării.
        Chiar din acest motiv trebuie să românezezi aceşti ceangăi şi aşa vei avea parte de mulţumiri veşnice. Autorul nu se opreşte aici, ci publică un plan concret de acţiune referitor la cum trebuie românizaţi aceşti ceangăi. Scrie următoarele: In acest scop trebuie înfiinţate şcoli în fiecare localitate maghiară, chiar şi în cele mai izolate. Copiii trebuie duşi cu ajutorul executorilor la şcoală, atât vara, cât şi iarna, în special fetele, care vor deveni mame şi îşi vor învăţa copiii româneşte. In al doilea rând, în bisericile lor trebuie aduşi popi din comunităţile române ardelene, care să oficieze slujbele în limba română şi să le citească. Atunci când preotul o să-i binecuvânteze în limba română şi când cantorul le ca cânta în limba română şi când mamele le vor cânta pruncilor cântece de leagăn româneşti, doar atunci ne vom atinge obiectivul.
        Articolul a rămas şi cel care a ajuns în Moldova şi-a putut da seama cât de aproape au ajuns de realizarea obiectivului. Dar eu susţin că acest plan nu a fost o prostie, este un plan bun, dar nu este bun mesajul lui. Ar trebui modificat mesajul lui şi printr-o întoarcere la 180 de grade, ar trebui executat acelaşi lucru, dar cu precizarea că în aceste ultime propoziţii vom schimba cuvântul român cu cuvântul maghiar. Atunci am auzi următoarele: In acest scop trebuie înfiinţate şcoli în fiecare localitate maghiară, chiar şi în cele mai izolate. Copiii trebuieduşi acolo, în special fetele, care vor deveni mame şi îşi vor învăţa copiii să vorbească în limba maghiară. In al doilea rând, în bisericile lor trebuie aduşi popi din comunităţile maghiare ardelene, care să oficieze slujbele şi să le citească în limba maghiară. Atunci când preotul o să-i binecuvânteze în limba maghiară şi când cantorul le ca cânta în limba maghiară şi când mamele le vor cânta pruncilor cântece de leagăn maghiare, doar atunci ne vom atinge obiectivul. Din acest motiv susţin că nici noi nu am putea elabora un plan de acţiune mai bun.
        Reţeta se află gata în faţa noastră, doar ar trebui pusă în practică. In 11 mai am sosit la Roma, unde am fost primiţi de Pietro Parolin, ministru de externe adjunct al Sfântului Scaun, care este considerat cel de-al treilea om al lumii catolice. Domnul Parolin este un o eminenţă înţeleaptă, care dirijează firele din culise. El nu mi-a spus că îl surprinde tare cererea noastră, deoarece ei cunosc foarte bine acest caz. Este un caz vechi, un caz în care s-a implicat politica. Insă încă nu a luat fiinţă o soluţie. Ceea ce mi-a plăcut foarte mult la întâlnirea cu Parolin, care a avut loc prin intervenţia lui Nyisztor Tinka. El nu ne-a spus: ce doriţi oamenilor, de ce mă deranjaţi într-o amiază de vineri? Mergeţi acasă şi rezolvaţi problema între voi, ci domnul Parolin ne-a spus să luptăm mai departe pentru această cauză. Si noi încercăm să respectăm acest lucru. Printre altele, ne-a mai spus să rezolvăm această problemă pe cale paşnică la nivel local. Din acest motiv am şi pornit în acest pelerinaj. Deşi domnul episcop Petru Gherghel mi-a numit bicicleta armă. Deci, în Vatican ni s-a spus că problema trebuie rezolvată la nivel local. Dar când am ajuns la nivel local şi l-am întrebat pe preotul din Pustiana care este părerea lui în legătură cu problema slujbelor în limba maghiară, el mi-a spus: Oare ce vor spune superiorii săi?. Situaţia este că în Vatican ni s-a spus să rezolvăm problema la nivel local, iar la nivel local ni se sugerează că trebuie rezolvată mai sus.
        Am ajuns la Petru Gherghel. El a susţinut că maghiarii ceangăi nu solicită oficierea slujbelor religioase în limba maghiară. Nu pot fi de acord cu acest lucru, deoarece credincioşii din Pustiana au solicitat acest l ucru, ei au fost ameninţaţi pentru acest lucru. Pe de altă parte cum se te poţi aştepta de la un popor, care a trăit secole sub opresiune în dictatură, ca a doua zi dimineaţă să stea în faţa bisericii după slujbă cu coase şi sape, susţinând că preotul nu va ieşi din biserică până când nu va oficia o slujbă religioasă în limba maghiară. Episcopul a ne-a oferit un alt argument: ceangăi nu ar putea să participe la slujbele în limba maghiară, deoarece nu cunosc liturghia specială. Pot să spun că în legătură cu aceasta, de fapt, i-am spus şi lui: nu preoţii şi înaintaşii dumneavoastră i-au privat timp de mai multe secole de posibilitatea ca slujba religioasă să fie oficiată în limba maternă? Ce putem face?
        Dumneavoastră nu le-aţi permis acest lucru şi acum spuneţi că nu pot, nu doresc acest lucru Păi, aşa e simplu. Datorită faptului că era vineri, cred că l-am prins pe domnul episcop cu chef de glume. La un moment dat ne-a spus pe un ton superior ca fiecare să ia în mână o foaie şi un creion. Eu am mai auzit de aşa ceva în liceu. Aveam o foaie şi un pix şi am aşteptat să văd ce se întâmplă. Episcopul ne-a spus să scriem Crezul în limba maghiară. Ceangăii au susţinut că nu pot. Atunci episcopul a spus: Păi, vedeţi. Si atunci ce vreţi? Cum să poată să scrie dacă nimeni nu i-a învăţat.
        Episcopul a mai susţinut că dacă ar permite oficierea slujbelor în limba maternă în sate s-ar forma două tabere şi ar avea loc ostilităţi. In Timişoara există un loc unde sunt oficiate slujbe în 7 sau 9 limbi.
        Pe lângă toate acestea, domnul episcop nu s-a împotrivit introducerii slujbelor în limba maghiară. A spus că soluţia va veni, dar numai încet. Care este situaţia actuală? Este că în data de 19.062007 am încheiat pelerinajul acolo de unde am început, în faţa bazilicii din Budapesta, acolo ne-am jurat că vom continua lupta. De ce este nevoie de acest lucru? Pentru că cele două părţi implicate, ceangăi maghiari şi biserica romano-catolică aşteaptă una după cealaltă. Maghiarii moldoveni susţin că este important pentru noi, dar vom face ceva doar dacă vom primi ajutor la Alba Iulia sau din Budapesta. Aşa nu se poate, în acest fel nu vom ajunge la capăt. Mai demult un preot din Budapesta, originar din Moldova, mi-a sugerat să luăm în mână instrumentele diplomaţiei populare. Să nu aşteptăm ca politicienii sau capii bisericeşti să rezolve problema în locul nostru, ci să ne luăm soarta în propriile mâini. Si din acest motiv ne-am gândit că ar fi bine ca lupta să o continuăm prin lărgirea acestui caz, adică prin înfiinţarea unei baze sociale mai largi. Cum putem face acest lucru? Aşa că eu le spun tuturora ca o dată în viaţă să viziteze Moldova. Garantez că viaţa lui se va schimba, deoarece că dacă vede cum trăiesc maghiarii de acolo îşi va da seama ce este important în viaţă şi ce este mai puţin important. Dacă cineva merge în Moldova, merită să mai ducă un grup cu el şi dacă tot există un grup, atunci să ducă cu ei un preot maghiar din Ardeal, care să oficieze în biserica de acolo o slujbă în limba maternă. Deci, uşa va fi deschisă şi în faţa localnicilor. In al doilea rând, dacă nu merge însoţit de un grup, atunci să ducă cu el o sticlă de vin unguresc şi o cutie de ciocolată şi să bată la uşa preotului, să îi spună că vizitează locurile, iar în timpul discuţiei să aducă vorba de slujbele în limba maghiară. Sunt sigur că dacă se va forma o atmosferă plină de încredere şi dragoste, pentru că de aceasta este nevoie, atunci mai devreme sau mai târziu, vom ajunge ca din cele 15 slujbe religioase oficiate săptămânal întrun sat de ceangăi din Moldova, cel puţin una să fie la început maghiară. Eu le spun maghiarilor din Moldova că trebuie să ajungă la concluzia că lumea este mai frumoasă cu ei decât fără ei, iar acest lucru îi va ajuta să nu îşi piardă identitatea.

Postul de radio: Kossuth (Ungaria), 03.09.2008

        Problema ceangăilor din Moldova este cunoscută. Deşi ar dori să înveţe şi să se roage
în limba maternă, aceste drepturi nu le sunt permise. Am mai informat despre faptul că în localitatea Clejea copiii au fost împiedicaţi să urmeze învăţământul în limba maghiară. Preotul din localitate i-a ameninţat pe copii că nu îi împărtăşeşte până nu renunţă să urmeze cursurile în limba maghiară. Despre ce s-a întâmplat de atunci, relatează colaboratoarea noastră Benko Ildiko. Istok Angela, profesoară la şcoala din Clejea, a declarat că au existat problemele menţionate mai sus. Din această cauză foarte mulţi elevi au renunţat să urmeze cursurile de limba maghiară. Astfel că, din 60 de copii, au mai rămas dor 18 care urmează cursurile în limba maghiară. Din acest punct de vedere se poate simţi că noi nu avem încă putere, tot ceea ce am construit în câţiva ani s-a destrămat. In pragul începerii noului an şcolar, elevii sunt în continuare ameninţaţi. Din nefericire încă nu avem aici o Casă Maghiară. Din această cauză, de ani de zile se închiriază o locaţie unde se predă limba maghiară în particular.
        Dioszegi Laszlo, preşedintele Fundaţiei Teleki Laszlo, a declarat că autorităţile româneşti din toate localităţile cu populaţie de ceangăi din judeţul Bacău sunt împotriva învăţării limbii maghiare.
        Benko Ildiko: - Ce spune statistica? Câte Case Maghiare există? Dacă nu au fost construite din fonduri alocate de statul maghiar, atunci cum s-au realizat aceste construcţii?
        Dioszegi Laszlo: - Din câte ştiu eu, există 6 astfel de case. Dintre acestea doar una, cea din Pustiana a fost construită din bani alocaţi de statul ungar. Celelalte locaţii au fost case cumpărate şi renovate din fonduri alocate de unele sfere civile din Ungaria şi Europa Occidentală. Din câte ştiu eu Asociaţia Ceangăilor Maghiari din Moldova se descurcă dintr-un fond de 90 de mii de forinţi, bani obţinut prin Programul Keresztapa ( Naşul). Astfel societatea civilă din Ungaria alocă anual 60 de mii de forinţi, iar statul ungar 30 de forinţi, pentru învăţământul în limba maghiară.

Publicaţie lunară: Moldvai Magyarsag nr. 7 - 01.07.2008
Titlu: Comentariu la chestiunea orelor de maghiară ale ceangăilor din Moldova
Semneaza: Traducerea Bodor Zsolt, lectura Ion Nete


    - Care versiune a limbii maghiare predăm? -

        Asta e prima întrebare cu care se confruntă pedagogul care participă la programul de educare a ceangăilor. La această întrebare părinţii copiilor care participă la aceste ore obişnuiesc să dea un răspuns clar, concret şi argumentat logic cum ar fi: - Noi vrem să învăţăm ungureşte, să învăţăm maghiara adevărată, deoarece credem că putem folosi această limbă în situaţii anume. Pentru învăţarea limbii maghiare putem face şi anume sacrificii. Ne asumăm nu numai efortul psihic şi fizic în plus, dar dacă e necesar acceptăm şi stigmatizarea socială; suportăm dezaprobarea intelectualilor locali români la fel şi a bisericii, precum şi renegarea din partea majorităţii satului. -Asta e, deci, vorbă clară maghiară: motivul învăţării limbii este utilitatea practică a limbii. Acei directori de şcoală români care mai nou preferă să introducă în şcoli predarea limbii italiene, fac referire chiar asupra acestor principii de utilitate (de ex. copii trebuie pregătiţi pentru imigrarea la părinţii care lucrează în Italia sau Spania) şi datorită faptului că au o argumentaţie raţională în societatea ceangăiască găsesc mulţi adepţi.
        In rândurile intelectualului european există o ideologie încă din secolul al XIX-lea - şi astăzi se formulează ca principiu politic în cele mai înalte foruri ale Comunităţii Europene - care consideră valori toate fenomenele culturilor locale. In acest sens încearcă nu numai să le
descrie şi să le înregistreze ci să le dea moştenire următoarelor generaţii, să salveze valorile materiale şi spirituale şi să le integreze într-o cultură naţională. Aşadar, intelectualii maghiari care au proiectat programul de educaţie a ceangăilor şi care îl implementează nu se gândesc doar la predarea limbii literare maghiare (limba comună), ci şi la darea în moştenire a dialectului local şi a culturii populare, conştientizarea valorilor, precum şi plasarea ideologică a programului într-un context naţional maghiar. Insă această ideologie este acceptată cu îndoieli de copii ceangăi din Moldova şi de părinţii lor care au o perspectivă practică despre viaţă. Ei nu acceptă sacrificiul pentru o ideologie neclară şi neutilizabilă, însă este neapărată nevoie de aceasta, deoarece fără ea nu pot exista ore de maghiară. Acesta e motivul pentru care ei pot trăda în orice moment cauza pentru care alţii, cei care gândesc în idealuri îşi oferă viaţa şi sângele dar cu siguranţă o mică parte a pensiei. Mentalitatea prenaţională a ceangăilor are multe puncte de legătură cu acea mentalitate post-naţională spre care se îndreaptă popoarele din Europa.
        Despre existenţa dilemei limbă ceangăiască sau limbă maghiară şi despre faptul că ne confruntăm cu o situaţie paradoxală m-am convins la laşi în data de 6 iulie 2002 când la cina de încheiere a conferinţei ceangăieşti internaţionale, organizată de Academia Română, doamna Tytti Isohookana-Asunmaa inspectorul Consiliul Europei însărcinat cu problema ceangăilor a venit la masa noastră şi ne-a întrebat. A zis că în cele două zile ale conferinţei toată lumea a spus tot felul de lucruri despre ceangăi, lucruri care au făcut-o şi mai confuză, aşadar ne întreabă pe noi, specialiştii maghiari. A vrut să ştie dacă ceangăii vor să-şi însuşească limba maghiară sau limba şi cultura ceangăiască pe cale de dispariţie.
        Surprinşi oarecum de întrebarea cu tăiş am reuşit să explicăm în grabă doar că această întrebare ar trebui pusă reprezentanţilor Asociaţiei Ceangăilor prezenţi la cină, deoarece la această întrebare pot răspunde doar ei. Imediat l-am chemat pe preşedintele şi juristul de atunci al Asociaţiei care a răspuns fără a sta pe gânduri că ceangăii vor educaţie şi liturghie maghiară, deoarece toate cererile, petiţiile şi culegerile de semnături vor acest lucru.
        Inspectorul s-a gândit îndelung şi a spus: - Dar Recomandarea nr. 1521 ratificată de Consiliul European care este obligatorie pentru România are ca scop ocrotirea culturii ceangăieşti şi nu a celei maghiare. 0 limbă şi cultură vorbită de 15 milioane de oameni nu are nevoie de ocrotire. Nu s-a reuşit de atunci gândirea până la capăt a dilemei şi cu atât mai puţin rezolvarea ei. In practică însă s-a îndeplinit urmărirea comună a celor două scopuri pe mai multe teritorii ca de exemplu şi în cazul programului de educare a ceangăilor. Nimeni nu neagă că scopul final este învăţarea limbii literare maghiare (limbă comună), dar la aceasta se va ajunge dinspre direcţia dialectului maghiar-ceangău. Consider lăudabilă ideea străduinţei ca să le arătăm copiilor ceangăi frumuseţea şi valorile propriei lor culturi, astfel încercându-se anihilarea efectelor stigmatizării (vezi: limbă păsărească, limba diavolului, limbă de corcitură, talmeş-balmeş, idiom aiurea etc.). Insă în jurul predării dialectului local mai rămân o sumedenie de întrebări la care e greu de răspuns. Poate nu strică nici acum discutarea unora dintre ele:
        1. Profesorii care se schimbă de la an la an şi car e deseori vin din Ungaria oare înţeleg dialectul local în care vorbesc copii? Poate că nu-l înţeleg, dar toleranţa de pedagog faţă de acest dialect trebuie aprobată.
        2. Ce să facem cu elementele lexicale de origine maghiară ale dialectelor locale , pe care le folosesc des copii ceangăi? Ei bine, cred că aceste cuvinte nu trebuie corectate sub nicio formă cu roşu în caietele copiilor, dar în acelaşi timp trebuie să-i învăţăm sinonimele maghiare ale arhaismelor, cuvintelor de dialect. Copilul trebuie să ştie că poate să aleagă dintre două sau mai multe cuvinte cu acelaşi înţeles în funcţie de contextul lingvistic. Dar putem fi la fel de toleranţi şi cu cuvintele preluate din limba română Sunt de părere că nu ar trebui. Cred că şi aici trebuie să fim la fel de nemiloşi ca în Ardeal cu şuvoiul de cuvinte de origine românească. Toleranţa nu poate însemna un astfel de relativism lingvistic în care se erodează graniţa clară dintre cele două limbi. Nu trebuie uitat faptul că vin copii la ore - fie ne place sau nu - care preferă să vorbească şi vorbesc mai uşor româneşte decât în limba maghiară. Tinând cont de aceasta trebuie să ne străduim şi mai mult la conştiinţa lingvistică, adică trebuie să fim neiertători cu cuvintele străine.
        3. Dialectele ceangăieşti diferă de limba maghiară nu numai prin fondul lexical dar şi prin consonanţă. Invăţarea acestora este şi mai grea ca a elementelor fondului lexical, învăţarea cuvintelor maghiare adevărate. Profesorul trebuie să ştie că în unele sate copii ceangăi - oricât de incredibil ar părea - pur şi simplu nu aude diferenţa de o treaptă a situaţiei limbii dintre sunetul a (maghiar) deschis şi o puţin mai închisă, şi în consecinţă nu pot face diferenţa nici în pronunţare nici în scris între pap şi pop, barat şi boraf sau dintre bor şi bar. Intr-un alt sat poate fi la fel de irelevantă opoziţia labială- ilabială dintre sunetele u şi i. sau dintre e şi o ca să nu mai vorbim despre opoziţia pronunţiei scurte alungite extrem de importantă în limba maghiară care au dispărut din cauza influenţei româneşti. In asemenea cazuri profesorul trebuie să fie foarte atent şi ferm. Cred că profesorul nu are voie să fie tolerant nici în astfel de cazuri, deoarece toleranţa în acest caz înseamnă delăsare lingvistică.
        4. Dincolo de înţelesul cuvintelor, fiecare limbă are şi aşa zise elemente suprasegmentale. Graiul spaniol sau chinez auzit pe stradă sau în radio poate fi recunoscut şi dacă nu ştim nicio boabă în limbile respective. Dialectul ceangău poate fi recunoscut mai întâi de altele prin prozodia sa specifică (de ex. Are un ritm mai rapid, şi o intonaţie specifică unică etc.) asemănător cu dialectul sau oricare alt dialect maghiar. Cred că cel mai greu lucru e să învăţăm pe cineva să vorbească ungureşte în limba maghiară. In modul de vorbire al ceangăilor care trăiesc de ani buni în Ungaria sau Ardeal se simte şi după ani buni că dialectul matern este dintre dialectele ceangăieşti din Moldova. Dar aceste străduinţe pedagogice nu sunt inutile, conştiinţa lingvistică contează enorm şi pe acest teren.
        5. In Moldova diferenţele între dialectele locale maghiare sunt foarte mari ceea ce face imposibilă elaborarea unui plan de studiu detaliat cu privire la modul de instruire a limbii comune bazată pe dialectul local. Dincolo de conştientizarea valorii dialectului local mai devreme menţionată - ca principiu de bază de urmat - nu se poate aventura foarte mult, adică elaborarea unui plan de studiu bazat strict pe dialectul local pare aproape imposibil. Cărţile didactice Abecedar mărunt - Apro abece (Cluj, 1995.) şi Buchet - Bokreta (Eger, 2006.)
redactate cu mult simţ didactic şi multe cunoştinţe de teren sunt folosite şi astăzi, demonstrând cum se poate ajunge de la dialectul folosit de copii ceangăi până versiunea literară a limbii maghiare.

            In Moldova maghiara este limbă străină sau maternă?

        Ca rezultat al naturii proceselor de asimilare lingvistică - acest proces avansează de la generaţie la generaţie, şi arată stadiu de evoluţie diferită în fiecare localitate - nivelul competenţelor lingvistice nu prezintă stadiu de avansare identică. In general putem afirma că
dialectul ceangău azi este vorbit la nivel de limbă maternă doar de generaţia bătrână în unele cazuri poate de generaţia de vârstă medie. Scolarii îl folosesc doar ca limbă secundară, mai mult în majoritatea satelor unde se vorbeşte ungureşte cunoştinţele de maghiară ale copiilor sunt doar cunoştinţe pasive.
        Credem că protagoniştii programului de educare pentru ceangăi ar trebui să se pregătească în viitor să predea limba maghiară pentru cei interesaţi şi după stadiul de pierdere al limbii. După schimbarea regimului o astfel de iniţiativă a fost de exemplu Cercul de limba maghiară din Săbăoani care însă în atmosfera aprinsă de naţionalism s-a dovedit în curând neconstituţional şi a fost interzis imediat şi pedagogii care l-au organizat au suferit diferite oprimări. Naţionalismul român a stigmatizat orice iniţiativă de revitalizare lingvistică şi chiar şi programul de oră maghiară drept maghiarizare agresivă originară din Ungaria, dar toate acestea nu ne pot opri ca să nu ne uităm la acest program de revitalizare lingvistică în cel mai natural mod şi să nu ne pregătim în cel mai corespunzător mod.
        Dat fiind că în implementarea întregului program maghiar de educare trebuie să pornim de la diferenţa dintre nivelurile de competenţă lingvistică, în primul rând trebuie să conştientizăm situaţia dată şi să deducem concluziile ce rezultă din el. Ce îl caracterizează prin cele patru niveluri ale competenţelor lingvistice.

        1. Caracteristicile competenţei de nivel de limbă maternă:
- mod de vorbire uşoară, cursivă şi naturală; expresia în limba maghiară nu constituie efort intelectual pentru vorbitor;
- capacitatea reacţiei imediate şi răspuns conform contextului de vorbire;
- folosirea deasă a figurilor de stil poetice, a metaforelor şi a proverbelor;
- folosirea naturală a cuvintelor preluate din limba română, dar vorbitorul schimbă limba doar în cazuri dacă tema discuţiei o face necesară (ex. jargon tehnic, viaţa modernă şi reproducerea unui dialoguri) etc.
- vorbitorul a învăţat limba maghiară încă din copilărie şi de atunci foloseşte limba în mod continuu.

        2. Caracteristicile competenţei de nivel de limbă secundară:
- persoana respectivă conform mărturiei, în majoritatea dialogurilor vorbeşte româneşte;
- competenţa lingvistică este restrânsă, vorbitorul vorbeşte vizibil greu, caută cuvintele maghiare;
- deseori trece la limba română (nu numai la nivelul cuvintelor ci şi la nivelul structurilor de cuvinte şi propoziţii, chiar la nivelul textelor);
- la acest nivel limba practic deja nu trăieşte, lipsesc expresiile individuale, metaforice, stereotipile lingvistice
- tezaurul lexical este redus;
- în copilărie vorbitorul pentru prima oară a învăţat româneşte sau împrejurul lui mediul maghiar a dispărut ceea ce a dus la deteriorarea cunoaşterii limbii.

        3. Caracteristicile competenţei de nivel pasiv:
- vorbitorul nu foloseşte limba sau doar rareori;
- vorbitorul şi-a acumulat cunoştinţele în mod pasiv, şi-a însuşit cunoştinţele ocazional;
- dacă este nevoit să vorbească, face conversaţie greu, depune mare efort intelectual;
- tezaurul lexical cunoscut este foarte redus şi se referă doar la unele aspecte ale vieţii;
- conversaţia sare frecvent şi aproape involuntar la limba română, vorbitorul în unele grupuri de noţiuni (ex. modernizare) nu cunoaşte deloc cuvinte maghiare;
- pronunţarea e foarte străină, greu de înţeles vorbitorilor limbii literare maghiare;
- la acest nivel vorbitorul nu sesizează că limba maghiară are versiuni diferite;

        4. Caracteristicile stadiului de după pierderea limbii:
- în comunitate mai persistă conştiinţa strămoşilor ceea ce poate crea o anume afinitate emoţională dar poate fi şi sursa aversiunii;
- limba s-a uitat, dar la exprimările în situaţii de criză sufletească pot apărea cuvinte maghiare (ex. înjurături maghiare, expresii obscene) etc.;
- maghiara se transformă într-o limbă secretă folosită de adulţi în faţa copiilor când nu vor ca aceştia să înţeleagă ce spun.

        Pe parcursul învăţării limbii maghiare în cadru organizat trebuie neapărat luate în seamă nivelurile de competenţă de mai sus. Inainte de toate trebuie să acceptăm faptul că datorită stadiului înaintat al asimilaţiei în satele ceangăieşti din Moldova limba maghiară poate fi predată doar ca limbă secundară. Cunoaşterea unui anume dialect ceangăiesc, adică un nivel de competenţă lingvistică mai înaltă poate înlesni însuşirea limbii literare maghiare, dar trebuie să ţinem seamă de faptul că limba maghiară învăţată la orele de maghiară la nivelul folosirii individuale a limbii poate fi considerat doar ca limbă secundară.
        Deci de la orele maghiare putem aştepta doar atât cât se poate realiza cu ajutorul lor. Trebuie ştiut de exemplu şi faptul că efectele lingvistice care îi afectează pe copii ceangăi sunt de toate felurile printre care şcoala este doar un singur factor şi în unele cazuri nici măcar factorul principal. Nu trebuie deci să supraevaluăm rolul celor două-trei ore de maghiară ţinute săptămânal. Limba maghiară învăţată la orele de maghiară nu poate deveni limba primară a copiilor şi aceste ore nu pot stopa nici procesul de asimilare ce afectează totalitatea comunităţii ceangăieşti. Limba maternă vie a unei comunităţi poate fi deci păstrată sau dată moştenire mai departe, dar imediat ce s-a pierdut nu mai este posibilă recuperarea ei.

        Ce se poate aştepta de programul de la ore maghiare?
    Nu putem aştepta de la orele maghiare ca o versiune a limbii maghiare să devină limba primară a copilului. Chiar mai dureros e faptul că nici măcar acest lucru nu-l putem aştepta de la ore ca procesul de asimilare să se oprească. Despre astfel de lucruri pot visa doar aceia care nu au nici cea mai vagă idee despre caracterul asimilaţiei şi treptele pierderi i limbii. Asimilarea în localităţile ceangăieşti este atât de puternică încât nu poate fi oprită cu niciun mijloc. Poate dacă la dezintegrarea lumii tradiţionale la sfârşitul anilor 1940 s-ar fi reuşit construirea şi ulterior păstrarea şcolilor maghiare, introducerea în biserici a slujbelor maghiare, educarea unei clase de intelectuali ceangăi şi creşterea prestigiului social al limbii maghiare, atunci poate lucrurile ar sta cu totul altfel în unele sate ceangăieşti. Dar o astfel de întrebare ca toate celelalte întrebări de tip ce ar fi fost dacă sunt în totalitate fără sens.
        Faptul că împotriva asimilării satelor programul ora maghiară abia are efect este ştiut cel mai bine de cei care sunt participanţii activ ai programului. Dar acceptarea publică a acestui fapt nu este oportună, deoarece cadrul financiar al programului de educare se bazează pe ipoteza răspândită că asimilarea poate fi oprită. Această ipoteză a primit un rol decisiv - cu toate că această tendinţă regresează - în aşezarea bazelor ideologice a finanţărilor guvernamentale maghiare cât şi în fundamentarea ideologică a programului Naşul. Este de temut că dacă ipoteza nu va sta se va prăbuşi şi programul. Asta ar fi o pagubă enormă, o eroare capitală, deoarece, cu toate că limba maghiară nu poate fi făcută limba primară a copiilor ceangăi şi nu are influenţă decisivă asupra procesului de asimilare din sate, dar totuşi importanţa ei este enormă, deoarece datorită orelor de maghiară sute de copii obţin o oarecare competenţă lingvistică maghiară, li se lărgeşte orizontul cultural şi li se dezvoltă identitatea. Si asta în situaţia maghiară din Moldova - să ne gândim: nu există educaţie în limba maghiară, biserica catolică se află în mod declarat în slujba naţionalismului - este un lucru uriaş.
        Un punct vulnerabil al programului este că doar cu declararea scopului realist şi a posibilităţilor nu poate fi susţinut acest program care funcţionează bine în ciuda tuturor greutăţilor, mai mult declararea scopului şi posibilităţilor poate duce la prăbuşirea programului. Pentru atingerea scopurilor mai modeste este nevoie de un mit crezut cu credinţă adevărată şi de sloganuri răsunătoare, deoarece atât sfera politică ce operează acest program cât şi media ce formează opinia publică cunoaşte doar mituri, idealuri şi sloganuri şi stereotipii; în această ambianţă nu este loc pentru discursuri raţionale şi scopuri practice ce nu pot fi ideologizate.
        Asta e deci cealaltă mare dilemă ce înconjoară programul: să lăsăm un mit să trăiască sau să încercăm - în mod realist şi pe termen lung, privind înainte, chiar până la stadiul pierderii limbii - să punem bazele unui program gândindu-ne la posibilitatea că de fapt cu această fundamentare îl putem chiar distruge?.

Cotidian: Haromszek nr. 5467 - 30.08.2008
Titlu: Mărturie hotărâtoare în legătură cu originea ceangăilor
Semneaza: Szekeres Attila


        Incet-încet lucrurile se vor aşeza la locul lor iar ştiinţa istoriei va obţine şi în România
locul care i se cuvine, adică va reieşi adevărul despre poporul român şi despre istoria grupurilor de popoare care trăiesc pe teritoriul României. Este doar o problemă de timp, dar putem întâlni deja indiciile corespunzătoare. De acum înainte, opinia publică românească îşi va putea da seama cine sunt de fapt ceangăii. Un grup de cercetători format din şase persoane din Iaşi, condus de Silviu Văcaru, cercetător principal în cadrul institutului de ştiinţe ale istoriei A.D. Xenopol, se ocupă de publicarea unei surse documentare neprelucrate până acum. In decurs de trei ani se intenţionează publicarea, în cadrul a 14 volume, a catagrafiilor vistieriei Moldovei, din perioada 1820-1852. Primul volum a fost editat recent, cuprinde
catagrafiile din 1820 ale zonei Roman şi a apărut sub îngrijirea tânărului istoric Lucian Valerian Lefter.
        Catagrafiile Vistieriei Moldovei au fost realizate în prima parte a secolului XIX, incluzând colectarea principalelor două taxe. Caracteristica catagrafiilor este faptul că au fost scrise cu litere chirilice şi, ca urmare, numele persoanelor nu au devenit imposibil de identificat, asemeni datelor bisericii romano-catolice. In catagrafii, Janos figurează ca Janos şi nu ca Ioan, Antal figurează ca Antal şi nu ca Antonius, deci numele maghiarilor pot fi diferenţiate.
        Maghiari, secui în Moldova.
        Să vedem exemple concrete! In localitatea denumită Prăjăştii Unguri - chiar şi denumirea localităţii indică faptul că este vorba despre maghiari - se regăsesc nume precum Mihai Antal şi Ilies Martin. Aceste nume sunt traduse în limba română din texte redactate cu litere chirilice dar este vorba desigur de Mihaly Antal şi Ilyes Marton. Mai apare şi Giurgiu Ferenţi! Ipoteza noastră este confirmată de cele două persoane sub îngrijirea cărora a apărut volumul. Este vorba despre Ferenczi Gyorgy. Mai întâlnim de asemenea nume precum Marton Ferenc, Peter Tamas, Ferenczi Marton, Peter Mihaly, Kamaras Janos, Balint Mihaly, Katona Antal, Peter Gergely Miklos, Gabor Gyorgy, Fekete Peter. La vremea respectivă nu se trecuse încă oficial la bilingvism. Pe lângă numele multor bărbaţi figurează şi dacă aceştia erau secui sau maghiari. De exemplu: Frenţ ungurul, Anton săcuiu, Adam săcuiu, Iujă săcuiu.
                Numele vorbesc de la sine. In multe localităţi găsim maghiari. Să vedem exemplul localităţii Hălăuceşti. Nume precum Anton Imbrii, Mihai Cadăr, Ianuş Dudaş, Petre Cherăcheş, Ianuş Husariul, Martin Andriaş Petre, Mihai Fărcăş, Petre Doboş sunt bătătoare la ochi. Există o serie de militari secui, tot din Hălăuceşti.
        Catagrafiile au fost realizate de români, numele au fost scrise după auzite, dar desigur puţin românizate însă numele cu origini maghiare sunt şi aşa bătătoare la ochi. Introducerea seriei de volume este semnată de Mircea Ciubotaru, istoric, profesor în cadrul Universităţii de Stiinţe Ioan Cuza. Se poate observa faptul că cunoaşte clar situaţia, însă formulează destul de diplomatic, adică evită esenţialul. Nu este un lucru de condamnat, deoarece au fost multe persoane care au avut de pierdut încercând să reflecteze asupra originii adevărate a ceangăilor. Este vorba oricum despre o iniţiativă lăudabilă. Aşteptăm cu nerăbdare reacţiile următoare, mai ales momentul în care vor vedea lumina zilei toate catagrafiile, mai ales cele referitoare la zona locuită de ceangăi.
        In cele ce urmează vom cita din partea de introducere:
        Din catagrafii reiese migrarea în masă a celor din Transilvania şi Bucovina în Moldova, la sfârşitul secolului XVIII şi în prima parte a secolului următor. Explozia demografică nu poate fi explicată prin rata firească a demografiei, ci prin stabilirea imigranţilor veniţi din alte zone. Acest fapt este dovedit de nume transilvănene, secuieşti, maghiare, poloneze şi ruse: Ardeleanu, Bârgăoanu, Bârsan, Braşovanu, Ciuhureanu, Cosovanu, Gălăţanu, Hănganu, Moroşanu, Oceanu, Răileanu, Topoliceanu, Ungureanu etc. Creşterea de patru ori a numărului locuitorilor unei localităţi, în decurs de jumătate de secol (cum ar fi de exemplu cazul localităţii Săbăuani) a fost un lucru caracteristic epocii. Acest lucru este explicat în primul rând prin diluarea ataşamentului faţă de pământ şi prin persecutarea etnică şi religioasă din Transilvania. Catagrafiile facilitează modul de cunoaştere a minorităţilor naţionale din Moldova precum şi a celei confesionale. Problema vizează în primul rând originea locuitorilor romanocatolici din Moldova, care a devenit o temă foarte contradictorie din motive confesionale şi naţionaliste şi din cauza fenomenelor privind procesele de asimilare etnică. In urma cercetărilor genealogice în cazul familiilor care locuiesc în localităţile în cauză, în catagrafii se regăsesc cele mai vechi generaţii şi, ca urmare, se poate stabili dacă acest familii au fost în anii 1800 de naţionalitate română sau de altă na ţionalitate. Sub acest aspect, catagrafiile zonelor Bacău, Neamţ şi Roman sunt primordiale, ţinând cont de faptul că în aceste zone există până în ziua de azi localităţi mixte din punct de vedere al naţionalităţii şi al confesiunii. Documentele scrise amintesc de secuii din Moldova încă în secolul XVI. Mai târziu, în decursul secolului XVIII, mulţi s-au refugiat din Transilvania în Moldova , în anul 1778 fiind înregistraţi noi refugiaţi: refugiaţii batalionului de grăniceri secui. Urmaşii acestora, care s-au stabilit în satele catolice din regiunea Roman, sunt acei secui care sunt numiţi ostaşi şi care au fost înregistraţi în procesele verbale întocmite în timpul recensământului în localităţile Agiudeni, Gherăieşti, Iuganii din Deal, Tupilaţi, Mirceşti şi Hălăuceşti. Catagrafiile au fost practic omise în timpul studierii uneia dintre cele mai controversate tematici ale istoriei zilelor noastre şi anume originea ceangăilor, numărul membrilor comunităţii romano-catolice în raport cu locuitorii români ortodocşi majoritari. Pentru a se acorda un răspuns la aceste întrebări, informaţiile complicate dar exacte, cuprinse în catagrafii, trebuie comparate cu cele cuprinse în Status animarum. In cadrul prelucrării obiective a documentelor trebuie recunoscut acel fenomen general, potrivit căruia o comunitate naţională ruptă de naţiunea majoritară şi ajunsă în situaţie de minoritate, îşi pierde identitatea naţională originară. Eventuala schimbare de identitate poate fi sesizată în cadrul analizării atente a catagrafiilor, la fel şi a Status animarum. In catagrafii se poate observa şi schimbarea confesională, mai exact trecerea de la religia catolică la cea ortodoxă.

Publicaţie lunară: Moldvai Magyarsag nr. 7 - 01.07.2008
Titlu: Maghiarii ceangăi din Moldova în cercul de influenţă al politicii române contemporane
Semneaza: Tâmpu Ferenc


        In studiul din anul 2006 principalul scop a fost să-mi creez o imagine despre felul cum opinează presa română, literatura de specialitate şi media despre maghiarii ceangăi, unde îi enumeră, ca parte a cărei naţiuni îi consideră şi cu ce dovezi, surse susţin toate acestea. Actualul meu studiu prezintă probleme similare, cu diferenţa că de această dată sunt curios în primul rând de părerea politicienilor români, parlamentarilor care îşi desfăşoară activitatea în Parlament, apoi voi verifica ce stă la baza opiniilor, convingerilor lor şi ce efect au asupra opiniei publice. Nici cel din urmă nu e un fenomen de ignorat, deoarece se vede clar că în cazul unor probleme importante precum identitatea, conştiinţa naţională, majoritatea politicienilor fac declaraţii iresponsabile. Masele neinformate - sau dezinformate intenţionat - pot fi fanatizate cu uşurinţă şi instigate în aşa măsură încât parlamentarii - care instigă aparent conştient şi nu involuntar - se folosesc de relaţiile româno-maghiare tensionate şi creează o imagine duşmănoasă şi vorbesc permanent despre atacul permanent împotriva naţiunii române, scriu despre pericolul ce ameninţă din partea maghiarilor din Ardeal sau Ungaria.
        Mihai Dorin Drecin a rostit pe data de 17 octombrie 2000 un discurs în Parlamentul României având ca temă problema ceangăilor. S-au pronunţat şi teze deja cunoscute, dar întâlnim şi una - două idei noi. In primul rând prezintă faptul că, în ultimii 50-55 de ani, problema ceangăiască a fost manipulată de puteri politice externe şi interne, interesate de destabilizarea României. Este vorba de trei atacuri - în opinia lui ce pot fi bine delimitate. Primul a fost între anii 1947-1954, când soarta României a ajuns pe mâna minorităţilor, îndeosebi în mâinile maghiarilor şi a evreilor maghiarizaţi, care cu ajutorul Moscovei au introdus forţat limba maghiară în satele din apropierea oraşelor Bacău şi Roman. Insă dascălii veniţi din Tinutul Secuiesc au fost alungaţi de localnici. Al doilea atac a survenit în anii 80, în perioada aprofundării dificultăţilor economice, când i-au instigat din nou pe ceangăii nemulţumiţi spunându-le că problemele economice din regiune se poate explica prin discriminarea etnică. Dar încercarea a eşuat datorită apariţiei în anul 1985 a cărţii lui Dumitru
Mărtinaş, care dovedeşte originea română a ceangăilor, astfel teoria originii maghiare este complet respinsă.
        Cea de a treia încercare este datată de domnul parlamentar pentru deceniul din urmă (anii 1990), când ceangăii au ajuns în centrul atenţiei UDMR-ului. In scopul remaghiarizării UDMR solicită introducerea în şcoli a limbii maghiare ca limbă maternă, dar în acest scop foloseşte în luptă o serie de mijloace, ca de exemplu media (presa, radioul, televiziunea), proprii activişti pe care îi trimite în regiune, respectiv oferă ajutor material celor mai săraci, pentru ca ei să sprijine ideile partidului. Mihai Dorin Drecin atrage atenţia asupra studiului
sociologului Cristina Chiru, în care autorul dovedeşte că, componenţa gospodăriilor ţărăneşti, obiceiurile lor, portul lor popular şi trăsăturile fizice sunt de origine specifică românească.
        Mai precis, ceangăii sunt români maghiarizaţi, care au emigrat din Ardeal în secolele XVII -
XVIII-lea în Moldova din motive sociale, economice, religioase şi demografice (asta este concepţia lui Dumitru Mărtinaş - autorul). Astfel, după părerea lui, interesul crescut al UDMR- ului şi al Budapestei în direcţia ceangăilor nu are nicio legătură cu istoriografia. Insă are motive politice de a împiedica aderarea României la NATO, respectiv la Uniunea Europeană şi să compromită românii în Europa de vest. In continuare menţionează un motiv oarecum neobişnuit şi necunoscut, pentru care Ungaria este atât de mult interesată de soarta ceangăilor. Făcând referire la studiile şi articolele unor colegi, fără a le da numele, de la universităţile din Cluj şi Oradea el vede în fond şi corelaţii geografice şi demografice. Si
anume următoarele: In ultimele decenii în Ungaria numărul naşterilor a scăzut drastic, în paralel cu aceasta s-a declanşat un mare proces de migrare spre Europa de Vest, America de Nord şi Australia, în urma căreia există pericolul ca până în 2050 populaţia Ungariei să scadă de la 10 până la 8 milioane de locuitori. Un fenomen similar poate fi constatat şi în cazul maghiarilor din Ardeal, Ucraina, Voivodina şi Slovacia, cu diferenţa că în cazul lor procesul de emigrare se desfăşoară în mai multe faze. Prima fază este Ungaria de unde majoritatea nu se mai reîntoarce în patria lor natală. In aceste condiţii, pentru ca minoritatea maghiară să rămână în Ardeal, ei caută rudele sărace la care natalitatea este încă mare. Aşa vin în calcul ceangăii, care, prin dimensiunea familiilor lor, rezolvă pe termen scurt problema reducerii numărului maghiarilor din Ardeal, de unde Ungaria îi aspiră ca un burete pe etnicii maghiari imigranţi.
        Argumentele aparent obiective ale lui Mihai Dorin Drecin pot părea logi ce la prima vedere, însă ele nu oferă nicio explicaţie asupra originii ceangăilor şi apartenenţei lor. Insuşi atacul politic se bazează pe argumente absolut nefondate, deoarece se ştie prea bine că Ungaria nu a pus niciodată piedici în calea aderării la NATO a României, dar - din păcate - a sprijinit necondiţionat şi aderarea la UE, cu toate că ar fi putut face asta în vederea protecţiei drepturilor minorităţii maghiare din România. Deci, aici atacul corespunde, chiar şi în sens clasic, acuzaţiilor. Mai ales pentru că este indiscutabil faptul că Ungaria totdeauna a căutat să menţină relaţii bune cu ţările vecine, de multe ori întratât încât, pentru evitarea conflictului nu a intervenit cu fermitatea corespunzătoare, în scopul conaţionalilor din afara graniţelor. In general nu este exagerat a se spune că mai bine a făcut concesii, dacă a fost necesar chiar a închis ochii în faţa discriminării şi atrocităţilor faţă de maghiarime, fapt pentru care maghiarii din afara graniţelor au condamnat conducerea de la Budapesta. Aici e de ajuns să ne gândim la oprimarea lingvistică suferită în comunism, sau să subliniem faptul sprijinirii necondiţionate de către Parlamentul ungar a aderării României la Uniunea Europeană, ştiind că ar fi putut stabili, în calitate de condiţie, îndeplinirea vechiului vis al maghiarilor din Ardeal, adică înfiinţarea universităţii maghiare sprijinită de statul român şi a autonomiei secuimii.
        In ceea ce privesc temerile reieşite din situaţia demografică putem spune că întradevăr acest indice este în scădere deja de trei decenii, dar se ştie foarte bine că teoria atragerii în Ungaria a maghiarilor de peste hotare e adevărată în sens invers. Politica naţională a Guvernului Ungariei încearcă să determine pe maghiarii de peste hotare să rămână acasă şi să se descurce pe meleagurile natale. In acest sens exemplul corespunzător este faptul că, în Ungaria e mult mai dificilă stabilirea unui cetăţean dintr-o ţară vecină, decât a unuia dintr-o
ţară din Orientul Indepărtat. Chiar dacă teoretic acest lucru nu ar fi adevărat, practica totuşi îl dovedeşte. Deci, atragerea populaţiei maghiare din ţările vecine nu există în politica maghiară.
        Sever Mesca, în discursul ţinut în Parlament la data de 19 septembrie 2000, menţionează, în primul rând, că în toată Europa nu s-a întâlnit cu un astfel de caz când o ţară în urma unei presiuni externe să introducă măsuri care sunt avantajoase pentru o altă ţară. Adică Ungaria a reuşit să uneltească ca Europa să facă presiuni asupra Guvernului român, în vederea introducerii limbii maghiare, fapt ce subminează independenţa autorităţilor române.Consideră spionaj vizita în satele ceangăieşti a doamnei Titti Isohookana Asunmaa, în urma căreia ea a informat greşit Parlamentul European. Introducerea limbii maghiare - după părerea lui - nu este cerută de nimeni în satele în cauză (Cleja, Fărăoani, Răcăciuni etc.), doar Asociaţia Ceangăilor Maghiari din Moldova doreşte acest lucru pe baza unor cereri false. Pe deasupra aceasta este o organizaţie care îşi are sediul la Sfântu-Gheorghe din judeţul Covasna. Tot la fel, consideră o eroare lăsarea UDMR-ului în guvern, deoarece acesta sprijină iniţiativele ilegale de acest fel. Unele fraze ale lui merită citate: Propun să ascultaţi strigătele indignate ale acestor români, mai exact ceangăi, pe care îi ademenesc la fel ca pe sălbaticii din Africa în urmă cu 2-300 ani, cu perlele epocii actuale, care înseamnă câteva antene parabolice pentru vizionarea Duna TV, câţiva forinţi amărâţi, sau eventual o excursie la Balaton. Avem o responsabilitate mare faţă de compatrioţii noştri. Nu îi mai putem lăsa sub influenţa unor străini, care se află la marginea legalităţii şi care distrug în fiecare colţ al ţării noastre, prin umilirea totală a suveranităţii României. Iar celor care sunt vrăjiţi de democraţia din Ungaria, de metoda cu care această ţară a rezolvat problema minorităţilor, să le promitem că vom garanta introducerea legii ungare în România în acest domeniu, că vom trimite în Parlament atâţi maghiari câţi deputaţi români sunt în Parlamentul ungar maghiar şi că vor primi în mod proporţional atâtea şcoli maghiare câte şcoli au românii din pustă. Atunci cu siguranţă vor fi satisfăcuţi, deoarece va exista legea imaginată în capitala lor Budapesta, pe care o iubesc atât de mult.Citatul vorbeşte de la sine, dar putem să deducem din el că majoritatea politicienilor români nu vor să ia în considerare faptul că în Moldova într-adevăr trăiesc maghiari şi că ei au dreptul la limba lor maternă. Cu interpelările pe ton patriotic şi exclusiviste Parlamentul român nu va soluţiona niciodată problemele minorităţilor. Să nu vorbim de faptul că, în problema reprezentanţei parlamentare a minorităţilor şi a autorizării şcolilor maghiare nu poate fi aplicată o soluţie schematică şi uniformă (cel puţin nu în ce privesc cifrele) în cele două ţări. In orice caz, din discursul său reiese că ori nu este în clar, ori nu vrea să conştientizeze că număr ul românilor din Ungaria nu poate fi comparat cu cea al maghiarilor din România. Deci, în România nu se poate stabili numărul deputaţilor minoritari şi ai şcolilor, în funcţie de cel de care dispun românii din Ungaria.
        Interesant este că în acest elan următorul discurs comemorativ cu titlul îi iertăm, dar nu putem uita a fost rostit de Mihai Dorin Drecin, la aniversarea a 60 de ani de la izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Esenţa acestui discurs constă în enumerarea faptelor grave - în opinia lui - comise de maghiari împotriva poporului român.

Cotidian: Kronika nr. 160 - 19.08.2008
Titlu: De la Budapesta în muzeul în aer liber ceangăiesc - Ferko Zoltan, organizatorul
pelerinajului pe bicicletă de anul trecut, a ajuns la Lunca de Jos
Semneaza: Mathe Eva

        Dacă turistul dornic de peisaje frumoase, de oameni deosebiţi ajunge la Lunca de Jos, părăsind drumul principal, intrând pe Valea Boroş, după 1,5 kilometri, fără să vrea, se ciocneşte de Tabăra de Păstrare a Valorilor Ceangăieşti din Ghimeş. Vizitatorul se loveşte de case ceangăieşti, demolate din statele înconjurătoare şi reconstruite aici, în forma lor originală. In casele potrivite şi pentru cazarea de oaspeţi, vizitatorul poate vedea mobilier ceangăiesc original, costume populare, ustensile casnice vechi, dar şi administratorul taberei, Ferko Zoltan, este considerat o atracţie. Dacă la auzul numelui oameni nu îşi aduc aminte de întâmplarea prin care a devenit cunoscut opiniei publice din Ungaria şi Ardeal, atunci vizitatorul poate asculta prezentarea făcută de Ferko Zoltan, în cursul căreia îi sunt prezentate casele, amenajarea acestora, apoi pleacă mai departe. Eventual, se miră de faptul că însoţitorul său vorbeşte aşa cum obişnuiesc să vorbească ceangăii sau secui. Dacă nu îl întreabă de originea sa, atunci nu îşi dă seama că s-a întâlnit cu acel Ferko Zoltan, care anul trecut a organizat un pelerinaj pe bicicletă pentru autorizarea slujbelor în limba maghiară în zonele ceangăieşti, iar în cursul acestui pelerinaj a ajuns şi la Vatican.
        Nu am putut rămâne la Budapesta. M-am născut la Budapesta, am studiat la Gimnaziul Reformat >Baar-Madas<, cu un nume ciudat, dar care şi-a primit numele de la cei doi fondatori ai şcolii. Dragostea faţă de arta populară ceangăiască a început înaintea bacalaureatului, atunci când la festivitatea de majorat, un tânăr etnograf, Nagy Bercel, a venit şi ne-a învăţat cântece şi dansuri ceangăieşti - spune Zoltan, în vârstă de 32 de ani. Prima dată a venit în Ardeal în 1997, atunci a fost în împrejurimile Odorheiului Secuiesc, a fost uimit de sărăcia de acolo şi a spus: Aceasta nu este lumea mea! Câţiva ani nici nu a avut curajul să vină înapoi, dar apoi, în 2005, a venit din nou, de această dată cu mintea matură. Incă la Budapesta s-a alipit aşa-numitei mişcări a părinţilor spirituali, a devenit vicepreşedintele Asociaţiei Părinţi Spirituali pentru Ceangăii Maghiari din Moldova. In momentul de faţă, în cadrul mişcării, 1800 de familii din ţara mamă şi-au asumat sprijinirea materială a 1800 de copii ceangăi.
        A doua oară a venit pentru ca să predea limba maghiară copiilor din satul Labnic, după ce a obţinut diploma de profesor. Intre timp, viaţa l-a legat de Pavai Reka, fiica etnografului Pavai Istvan, stabilit în Ungaria din Ardeal. La Labnic am petrecut câteva luni, apoi ne-am întors la Budapesta. Atunci încă nu ne-am gândit să ne stabilim în Ardeal. Insă, acasă nu miam găsit locul. Lucram la o firmă multinaţională, zilnic stăteam 8 ore în faţa calculatorului. Simţeam că nu este lumea mea. Intre timp, ni s-au născut doi copii minunaţi. Am început să caut posibilitatea să mă mut în Ardeal. Dar indiferent unde mergeam, nu găseam de lucru pentru mine, deşi se spune: Ardealul este ţara tuturor posibilităţilor - a spus Zoltan, prezentând încercările de mai mulţi ani, apoi a primit o ofertă serioasă. Un întreprinzător din Miercurea Ciuc, Szasz Istvan, a înfiinţat muzeul în aer liber din Lunca de Jos şi l-a rugat să devină administratorul acestuia. Impreună cu soţia sa au decis să se stabilească pentru mai mult timp în una din case, pe care au reparat-o, făcând-o locuibilă şi pe timp de iarnă.
        Nici Vaticanul nu este atotputernic
        Cea mai mare revelaţie de până acum, a vieţii lui Zoltan este pelerinajul pe bicicletă de 45 de zile - pe o distanţă de 4000 de kilometri, trecând prin 370 de localităţi - pe care l-a organizat în interesul autorizării slujbelor în limba maghiară în Tinutul Ceangăilor. Acesta a început în aprilie 2007, de la Basilica Sfântul Stefan din Budapesta şi au intenţionat să meargă la Roma, apoi vor sosi în Ardeal, în ziua Hramului de la Sumuleu-Ciuc, unde au prezentat rezultatele. Din această cauză au solicitat ca pe 11 mai 2007 să fie primiţi la ministrul de externe al Vaticanului, prelatul Pietro Parolin, iar acest lucru s-a şi întâmplat. Zoltan îşi aminteşte şi astăzi, cu un gust amar, de cuvintele lui Parolin: Acesta nu este un lucru nou, este o problemă politizată, mai mult, este o problemă politică şi trebuie rezolvată la nivel local, fără generarea de noi conflicte. Nici Vaticanul nu este atotputernic, ci doar Dumnezeu. Deci, nu au primit promisiuni concrete, palpabile şi, nici întorcându-se acasă nu s-au produs minuni, dar consideră că, s-a spart gheaţa, s-a făcut o spărtură în zid. Gazda noastră ştie despre mai multe cazuri în care, în unele biserici catolice din Tinutul Ceangăilor, preoţii sosiţi acolo au putut oficial slujba în limba maghiară. Acest lucru a fost făcut posibil de către preoţii locali. Zoltan scrie o carte despre pelerinaj. Deşi ştie bine că nu toată lumea poate face asemenea gesturi spectaculoase, afirmă: toată lumea poate face ceva, în modul său. Celor din ţara-m amă, care vizitează Ardealul le propune să se folosească de mijloacele diplomaţiei civile. Să îi caute pe preoţii satelor ceangăieşti, să discute cu ei, să le amintească că, a fost organizat şi un pelerinaj pentru slujba în limba maghiară. In general, aceşti preoţi cunosc limba maghiară. Trebuie să înţeleagă că, comunitatea ceangăilor maghiare are dreptul la slujba în limba maghiară - a subliniat gazda noastră.

Publicaţie săptămânală: Erdelyi Naplo nr. 18 - 16.01.2008
Titlu: 1% din impozitele ungare vor putea pleca în Moldova
Semneaza: Redacţia

        Acum 3 ani, în localitatea Pomazd de lângă Budapesta, s-a înfiinţat Fundaţia Pentru
Invăţământul Maghiar din Moldova, care de atunci susţine cu sume semnificative învăţământul în limba maghiară a ceangăilor din Moldova. Fundaţia - datorită sumelor donate de naşii cu venituri reduse, şi de unii investitori - acoperă două treimi din cheltuielile învăţământului maghiar din Moldova. Din aceste sume sunt alocate fonduri nu numai pentru salariile profesorilor care predau limba şi literatura maghiară în afara orelor de la şcoală, ci şi pentru susţinerea programului: banii trimişi de Fundaţia Pentru Invăţământul Maghiar din Moldova au contribuit atât la construirea clădirilor Caselor de copii din Vladnic, Arin şi Ciucani, cât şi la achiziţionarea clădirilor în care vor funcţiona şcolile maghiare, a terenurilor (ca de exemplu a celui din localitatea Fundul Răcăciuni), la dotarea sălilor de clase cu material didactic şi asigurarea materialelor utilizate de copiii ceangăi. In acest an, sursele de venit ale învăţământului în limba maghiară din Moldova au crescut cu încă una. In această perioadă a depunerii declaraţiilor de venit, deja Fundaţia Pentru Invăţământul Maghiar din Moldova are dreptul de a beneficia de impozitul de 1 %, alocat susţinerii organizaţiilor civice. Numărul de cont al fundaţiei este: 18710209 - 1 - 13. Sumele care vor fi depuse, vor fi alocate finanţării învăţământului în limba maghiară din Moldova.
Alte informaţi la adresa: www.csango.eu

Post de televiziune: MTV1 (Ungaria) nr. 06,25 - 09.02.2008
Titlu: Invăţământul maghiar în Tinutul Ceangăilor - Interviu cu Hegyelli Attila
Semneaza: Gal Emese
Rubrica: Karpat Expressz


        Red.: Uniunea Maghiarilor Ceangăi din Moldova (UMCM) au mare nevoie de finanţatori şi finanţări. Biroul UMCM este deschis pentru toţi cei trec pragul cu intenţii bune, deoarece se ştie că acest loc este unul din cele mai estice regiuni ale maghiarilor. Situaţia UMCM este grea, se confruntă cu lipsă de fonduri şi de personal. Nu poate să reziste din puteri proprii asimilării. Practic, poate să se bazeze doar pe finanţările venite din partea ţării mame. In acest zile, în Budapesta, au sosit profesorii de maghiară care predau în Moldova. Pe ei i-am întrebat în legătură cu situaţia din Tinutul Ceangăilor. In regiunile de est de după Carpaţi trăiesc circa 300.000 de catolici. 80 % din aceştia sunt de origine maghiară, ceilalţi sunt germani şi polonezi. Dintre ei astăzi doar 80.000 vorbesc limba maghiară, iar dintre aceşti 9.000 sunt elevi care ştiu să vorbească la un anumit nivel limba maghiară. S-a reuşit includerea a 1.200 de elevi din aceştia în programul de învăţământ, circa 10 %, adică doar fiecare al zecelea copil poate fi învăţat. Din cele 60 de localităţi unde se poate auzi limba maghiară pe stradă doar în 18 sunt prezenţi profesorii de limbă maghiară.
        In Tinutul Ceangăilor predau 32 de profesori de limba maghiară. Ei sunt răsfiraţi pe întreg teritoriul unui judeţ. Pentru a putea fi soluţionată problema limbii maghiare ar fi nevoie de cel puţin 60 de profesori. Insă în ultimul timp au existat exemple de profesori din Ungaria care au venit în Tinutul Ceangăilor să predea. In Moldova nu există nici o şcoală medie sau profesională cu predare în limba maghiară, astfel că a trebuit soluţionate posibilităţile de continuare a studiilor în cazul elevilor care au împlinit vârsta de 14 ani. In fiecare an sunt aleşi elevii care doresc să îşi continue studiile în limba maghiară şi a căror familie este de acord cu acest lucru. Prin programul de învăţământ al ceangăilor aceştia pot învăţa în Miercurea Ciuc, Bucureşti şi Odorheiu Secuiesc. Cei din Tinutul Ceangăilor primesc cu drag pe toţi cei care manifestă interes în ceea ce priveşte soarta lor şi nu degeaba se pare că şi acolo demarează turismul rural. De altfel, astăzi după amiaza (n.n.-09.02.2008), în Gimnaziul Reformat din strada Lonyai din Budapesta, cei interesaţi pot să se întâlnească şi personal cu profesorii care au predat în Moldova, unde vor putea afla şi modul în care a fost realizat programul Naşii de Botez.
        In studio este invitat responsabilul de programul de învăţământ din cadrul Uniunii Maghiarilor Ceangăi din Moldova (UMCM), Hegyeli Attila. De când există programul Naşii de Botez? Si ce am mai putea spune despre el celor care nu au auzit de program?
        Hegyeli Attila: Am înfiinţat acest program cu doi ani în urmă. Atunci am simţit că
dacă nu vom găsi o altă metodă de finanţare pentru programul nostru de învăţământ, atunci vom avea probleme cu învăţământul în Tinutul Ceangăilor. Aşa că am solicitat tuturor că dacă le este important ca la est de Carpaţi să existe învăţământ în limba maghiară, atunci să îşi asume cheltuielile de studii pentru un singur copil. Noi îi vom face legătura cu acest copil, acesta va scrie o scrisoare în care s-a prezentat. Si atunci vom şti exact că cineva finanţează şcolarizarea lui Pisti sau Maria. Această finanţare reprezintă două treimi din bugetul nostru, în afară fondurile obţinute din accesarea fondurilor prin depunerea de proiecte.
        Red.: Căutaţi profesori. Deci unde şi la cine pot să se prezinte aceştia?
        H.A.: In primul rând acolo avem nevoie de profesori care rezistă la astfel de activităţi. Trebuie să rămână un an sau mai mulţi ani într-un sat din Tinutul Ceangăilor aflat la aproape 1000 de kilometri de Budapesta, pentru că acest lucru nu poate fi făcut în câteva săptămâni sau luni. Este o muncă istovitoare atât din punct de vedere spiritual, cât şi intelectual, dar totodată considerăm că are un rost. Si în 2008 am dori să extindem programul nostru de învăţământul în alte câteva localităţi, deoarece, de exemplu, în Valea Oituzului mai sunt încă vreo 6 localităţi în care ar fi bine ca în acest an să demareze învăţământul în limba maghiară, cel puţin în 2 din acestea. Aici copii mai vorbesc limba maghiară, dar nu există profesori.
        Red.: De când nu există în mod oficial învăţământ maghiar în Tinutul Ceangăilor?
        H.A.: De fapt, în cursul istoriei nu a existat niciodată învăţământ în limba maghiară în Tinutul Ceangăilor. Dar a existat o excepţie, la începutul anilor 50 a existat circa 6 ani învăţământ în limba maghiară, care a fost desfiinţat de comunişti.
        Red.: Ce finanţări primiţi din partea Ungariei?
        H.A.: Din Ungaria am putut obţine în ultimii 8 ani trecuţi finanţări pe calea proiectelor şi prin programul pentru învăţământ. Valoarea finanţărilor stagnează de câţiva ani, în timp ce programul nostru de învăţământ a crescut din punct de vedere al numărului elevilor şi a localităţilor unde se predă limba maghiară. Si să nu mai vorbim de câte ar trebui să facem, deoarece ac eşti copii vor fi peste 25 de ani adulţi. Dacă noi nu ne vom face treaba copiii lor nu vor mai şti limba maghiară.
        Red.: Cât de mult s-a remediat treaba în ultimii ani?
        H.A.: Depinde de măsura în care politicienii se străduiesc să ne desfiinţeze, la fel şi biserica de afară, care se străduieşte să ne înlăture. Depinde de spaţiul care ne este lăsat. Cred că în ultimii doi ani am demarat predarea limbii maghiare în 5 noi localităţi.

Cotidian: Haromszek nr. 5295 - 06.02.2008
Titlu: Viitor comun - cu ceangăii?
Semneaza: Mozes Laszlo


        Declaraţia lui Solyom Laszlo, referitoare la ceangăi, este semnificativă nu numai din punctul de vedere al politicii naţionale -problema ceangăilor este una din cele mai complicate probleme a diasporei maghiare- ci vizează şi responsabilitatea bisericii catolice. Despre aceasta din urmă se vorbeşte doar sporadic. Preşedintele republicii ungare a declarat la sfârşitul săptămânii trecute, la Balul Ceangăilor, organizat la Budapesta: suntem împreună cu ceangăii şi cu părţile de naţiune de peste hotare. Cultura ceangăiască este o parte frumoasă şi totodată cea mai periclitată din cultura maghiară. Existenţa maghiară a ceangăilor din Moldova a fost şi este pusă sub semnul întrebării şi din păcate ei nu sunt susţinuţi nici de biserica catolică- a adăugat preşedintele.
        Rareori putem auzi o observaţie mai precisă din partea politicii maghiare responsabile. Maghiarii care trăiesc în bloc, maghiarii care trăiesc în diasporă şi societatea maghiară se află în curs de schimbare. Dacă ne imaginăm un viitor comun, trebuie să pornim de la stadiul
acestor schimbări mai ales dacă există o voinţă comună în sensul continuării a ceea ce am moştenit de la naţiunea maghiară- a formulat preşedintele.
        Viitor comun, voinţă comună. Mai mult decât atât: la ce ne va folosi moştenirea naţională? In ceea ce priveşte problemele noastre comune, cu greu le putem administra în mod fructuos. Tocmai de aceea este important să vorbim clar: biserica catolică are o anumită responsabilitate în problema ceangăilor. Preotul reformat Vetesi Laszlo a formulat astfel: diaspora este conştiinţa naţiunii. Membrii diasporei sunt cei care trebuie să îşi exprime opinia în această problemă.



Situaţia actuală a romano-catolicilor

Toate articolele şi materialele paginilor acestui website sunt înregistrate şi protejate de legile dreptului de autor. Nici un material de pe acest website nu poate fi reprodus parţial, integral sau modificat fără permisiunea noastră.

Start Despre Cultura Comunităţi Istorie Religie Cărţi Legături Forum

Contact