Asociaţia "DumitruMărtinaş" - reprezentanta Romano-Catolicilor din regiunea istorică Moldova - România (românii denumiţi  de literatura maghiară "ceangăi"; în maghiară "csango" "csangos"; în franceză Tchangos; în germană Tschangos; în engleză Changos) - Asociation "Dumitru Mărtinaş" - representing Roman-Catholics of Moldavia (so called "csango" or "csangos").
English version


 SEMNIFICAŢIA IMNULUI NAŢIONAL AL ROMÂNIEI 

     Sâmbătă, 29 iulie 2017, a fost marcată în municipiul Bacău, în Piaţa Tricolorului,  Ziua Imnului Naţional al României.
   La această sărbătoare au participat:Maricica Coşa (prefectul judeţului Bacău), Silviu Ionel Pravăţ (vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Bacău), Constantin Scripăţ (viceprimar al municipiului Bacău), cdr. dr. Valerică Vrăjescu (Comandantul Garnizoanei Bacău), alte autorităţi civile şi militare, reprezentanţi ai instituţiilor publice, ai Asociaţiei „Cultul Eroilor” – filiala Bacău, alături de un număr important de cetăţeni ai municipiului Bacău.
    Printre participanţi s-a aflat şi istoricul Anton Coşa, de la Muzeul de Istorie din Bacău, care a fost invitat să le vorbească celor prezenţi despre semnificaţia Imnului Naţional al României.

     Redăm în continuare textul alocuţiunii prof.dr. Anton Coşa.


     Doamnă Prefect, domnule vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Bacău, domnule comandant al Garnizoanei Bacău, stimate oficialităţi civile şi militare, doamnelor, domnişoarelor, domnilor, dragi băcăuani!
      Sunt onorat să pot exprima în vorbe câteva gânduri legate de importanţa zilei de astăzi şi să pot simţi, alături de dumneavoastră,emoţia Imnului Naţional. În fiecare an, pe 29 iulie sărbătorim Ziua Imnului Naţional al României, simbol al Revoluţiei Române de la 1848, eveniment istoric care a deschis calea altor momente importante din istoria României moderne (Unirea Principatelor, Cucerirea Independenţei,Marea Unire).

     „Deşteaptă-te române” a devenit cântecul-simbol în perioadele cele mai grele din istoria României moderne, începând din anul 1848 până astăzi. Alături de sigiliu, de stemă, de drapel, imnul este(conform Constituţiei României) un element definitoriu al statului naţional român, independent, unitar şi indivizibil.Imnul Naţional al României, deşi a fost creat la mijlocul veacului al XIX-lea, îşi păstrează peste ani actualitatea prin mesajele pe care versurile sale le transmit:
     
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, / În care te-adânciră barbarii de tirani! / Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soartă, / La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
      Istoria ne arată faptul că versurile actualului nostru imn national aveau odinioară o semnificaţie aparte. S-a diluat oare peste ani această semnificaţie? Noi credem că nu. Avem noi românii de astăzi nevoie să ne trezim din nou dintr-o adormire, dintr-un somn în care am căzut între timp, cândva, fără să prindem nici măcar de veste? Şi cine sunt barbarii tirani din zilele noastre, care ne ţin în această stare? Îi cunoaşteţi şi dumneavoastră, la fel de bine ca şi mine, sunt convins. Aceşti barbari sunt cei care în ultimii ani au aruncat la coş cea dintâi carte a unei naţiuni (istoria românilor), au scos istoria naţională din manualele şcolare înlocuind-o cu repere istorice fără valoare educativă, vitregindu-i pe elevii din zilele noastre de un drept fundamental: dreptul de a-şi cunoaşte strămoşii, uitând că istoria este învăţătoarea vieţii şi lumină a adevărului. Aceşti barbari sunt cei care cu atâta înverşunare luptă astăzi împotriva familiei tradiţionale, încercând să ne impună un alt model, unul cât se poate de nefiresc. Aceşti barbari sunt cei care denigrează în mod constant valorile creştine autentice, atât de dragi neamului nostru. Şi exemplele ar putea continua, desigur.
   
Prin urmare, Acum ori niciodată, avem cu siguranţă nevoie de o redeşteptare naţională într-un context globalizant extrem de dur, care distruge autenticele valori naţionale. Sper să nu ajungem vreodată să trecem prin experienţa recentă din Franţa (da, din Franţa europeană şi democratică!), unde forţele de ordine au evacuat efectiv o biserică, biserica „Sf. Rita” din Paris, târându-i afară cu forţa pe preoţi şi ministranţi chiar în timpul desfăşurării Liturghiei. Motivul a fost unul uluitor: respectivul lăcaş de cult urma să aibă destinul altor biserici din Franţa care au fost demolate în ultimii ani pentru a face loc unor centre comerciale sau parcări de maşini. Iată cum sunt distruse valorile creştine într-o ţară europeană unde, asemenea altor locuri, se neagă fundamentele creştine ale Europei.
    Continuînd cu actualitatea mesajului pe care ni-l transmite textul imnului nostrunaţional, ce legătură extraordinară (între cei care au fost şi cei care sunt) se degajă din alte două versuri ale acestuia:
     Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine, /Româna naţiune, ai voştri strănepoţi, /
     Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine, / „Viaţa-n libertate ori moarte!” strigă toţi.
     Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină, / Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
     Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, / Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!
    Ce personaje istorice, câte cuvinte-simbol există aici! Ce sugestiv îndemn la coeziune naţională este adresat poporului român prin intermediul versurilor! Fără recursul la istorie, fără legitimarea prin istorie, fără conştiinţa istorică, fără unirea membrilor unui popor, oricât de mic sau de numeros ar fi acesta, un neam, o naţiune nu pot exista. Iar fără o naţiune nu poate exista o Ţară. O ţară puternică presupune o naţiune puternică. Nici destinul istoric al României ca stat nu face excepţie în acest sens. Ar trebui ca cei pe care i-am delegat să ne reprezinte interesele în cadrul democratic existent astăzi să nu uite că CentenarulMarii Unirii care se apropie cu paşi repezi obligă la o necesară reflecţie, care tot pe baze istorice trebuie să fie făcută.
     Da, avem o istorie multimilenară ca neam, însă avem un stat naţional, unitar şi independent atât de tânăr! Iar tinerii trebuie îndrumaţi, nu-i aşa, cu modele autentice. Cine sunt oare cei mai îndreptăţiţi să arate calea de urmat pentru un stat dacă nu istoricii, cei veritabili, desigur. Marele nostru istoric naţional, Nicolae Iorga, spunea la un moment dat că istoricul are datoria de a contribui la consolidarea conştiinţei naţionale, cea care stă la baza înfăptuirii marilor deziderate naţionale ale neamului românesc, insistând asupra rolului istoricului în societate: „Făcând parte dintr-un popor, înfăţişându-i viaţa, încălzindu-se astfel de toate silinţele şi credinţele cheltuite în cursul epocilor, mişcat de nesfârşitele suferinţe prin care a trebuit să treacă neamul său pentru ca să ajungă până la timpul de faţă, având în sufletul său răsunetul tuturor triumfurilor şi tuturor înfrângerilor, câştigate şi suferite în timp de secole, istoricul e un bătrân prin experienţă al naţiei sale. Dacă nu-l întreabă alţii, el e dator să vorbească, ţinând la dispoziţia contemporanilor învăţături culese în vastul câmp al trecutului studiabil. Prin aceasta el nu iese din datoriile sale, ci le îndeplineşte până la capăt”.
     Imnul Naţional al României este unul social şi national în egală măsură. Este social pentru că face referire la nevoia imperioasă a renunţării la o stare de fapt existentă, considerată atunci, pe bună dreptate, asupritoare şi nedreaptă, şi aspiraţia către o altă lume, o altă soartă, mai bună. Este national acest imn pentru că tranziţia către visata lume nouă se dorea a fi făcută nu la întâmplare, ci pe fundamentul solid al realizărilor înaintaşilor. Prin urmare, Ziua Imnului Naţional este un prilej potrivit să neafirmăm încă o dată identitatea noastră românească şiataşamentul faţă de valorile noastre naţionale. Datoria noastră, a celor de azi, este şi aceea de a nu ne înstrăina de aceste valori, de cultura noastră, în special de istoria noastră, de învăţămintele pe care aceasta le transmite peste ani, de ceea ce în ultimă instanţă dă sens şi substanţă identităţii naţionale şi asigură menţinerea fiinţei naţionale, arătând astfel şi că suntem cetăţeni responsabili care cinstesc aşa cum se cuvine moştenirea primită de la strămoşi.
     Ascultând ori cântând Imnul nostru naţional redeschidem fereastra istoriei, aşezând o punte peste timp: pornind din trecut, trecând prin prezent, prefigurând viitorul. Imnul naţional al României are o încărcătură simbolică deosebită. Versurile sale transmit patriotism, demnitate, identitate şi conştiinţă naţională, credinţă, jertfă, unitate, libertate, valori specifice românilor de pretutindeni, toate aşezate la temelia constituirii statului român modern.
      Onorată asistenţă,
      Îmi închei această alocuţiune invitându-vă să fim solidari ca români şi să păstrăm cu sfinţenie simbolurile naţionale nealterate de virusul globalismului.
      Iar Imnul nostru Naţional este, fără nicio urmă de îndoială, un astfel de simbol.
      Să-l preţuim aşa cum se cuvine.
      Vă mulţumesc pentru atenţie.
    

                                                                            Prof. dr. Anton COŞA     

Toate articolele şi materialele paginilor acestui website sunt înregistrate şi protejate de legile dreptului de autor. Nici un material de pe acest website nu poate fi reprodus parţial, integral sau modificat fără permisiunea noastră.

Contact