Asociaţia "DumitruMărtinaş" - reprezentanta Romano-Catolicilor din regiunea istorică Moldova - România (românii denumiţi  de literatura maghiară "ceangăi"; în maghiară "csango" "csangos"; în franceză Tchangos; în germană Tschangos; în engleză Changos) - Asociation "Dumitru Mărtinaş" - representing Roman-Catholics of Moldavia (so called "csango" or "csangos").
English version





 ARHITECTURA POPULARĂ A ROMANO-CATOLICILOR

      Casele tradiţionale ale romano-catolicilor din Moldova se încadrează în tipul casei tradiţionale româneşti, astăzi tinzându-se către construcţia unor locuinţe cu trăsături moderne.
      Construcţiile contemporane nu înlătură definitiv tradiţia, urmărind atingerea unei valori estetice superioare în consonanţă cu gusturile celor care le întemeiază.
      Pentru ţăranul catolic de odinioară, casa nu reprezenta doar un simplu obiect, un adăpost care să-l ferească de intemperii sau de alte neplăceri. El vedea în casă şi un spaţiu spiritual, adică nu numai de întreţinere a vieţii cotidiene, ci şi de promovare a unor valori culturale.
      Casa înseamnă familie, identitate, dar în acelaşi timp exprimă şi o anume mentalitate. Casa ţărănească este în primul rând un loc, un loc bun, generator în sens material şi spiritual. Locul acesta, fie că priveşte spaţiul interior, fie că priveşte curtea sau grădina este văzut ca un loc cu calităţi specifice, care îl fac pe om să existe într-un fel propriu. Oamenii ştiu că locurile nu sunt toate la fel. Unele pot fi bune, generatoare de noroc, prosperitate şi fericire, altele, dimpotrivă, aducătoare de necazuri.
    Ridicarea unei case a reprezentat întotdeauna un eveniment deosebit pentru oricare familie de romano-catolici din spaţiul moldovenesc, punând în valoare resursele mediului în care s-au aflat.
     Din categoria construcţiilor arhitectonice tradiţionale amintim casa monocelulară, căreia avea să i se adauge ulterior tinda, ce căpăta şi funcţie de cămară, apoi casa cu o încăpere, antreu şi chiler sau şi, în fine, casa cu două încăperi şi tindă rece, tipul cel mai răspândit în sec XX şi pe care îl întâlnim frecvent şi astăzi. Sunt locuinţele cele mai răspândite în Moldova şi se caracterizează printr-o puternică unitate, diferenţierile zonale fiind abia sesizabile.
     Ca pretutindeni pe cuprinsul ţării, satele catolicilor din Moldova se modernizează de la o zi la alta, în consonanţă cu cerinţele vieţii actuale. Construcţiile tipizate şi chiar vilele ceva mai sofisticate încearcă să valorifice, critic şi selectiv, elementele de bază ale tradiţiei, astfel încât preocuparea pentru obţinerea unui confort sporit să nu ignore cerinţele integrării în peisajul athitectonic autohton.
    Aşezările catolicilor moldoveni poartă toate caracteristicile habitatului rural românesc şi moldovean, unele din ascestea identificându-se sub toate aspectele cu cele ale populaţiei ortodoxe. Arhitectura rurală pastrată de catolicii moldoveni este prezentă în aşezările acesora în toate formele de localităţi de la cele răsfirate şi până la cele adunate fiind regasită în construcţiile arhitectonice din sat având ca limită exterioară hotarul străjuit uneori de stâlpi antropomorfi, troiţe sau cruci.
    Casele catolocilor moldoveni sunt făcute din bârne aşezate în cununi sau pe furci, din vălătuci sau chirpici, aşezate pe tălpi sau direct pe pământ, cu acoperişul în patru ape, specific casei tradiţionale româneşti.
    Interioarele caselor tradiţionale ţărăneşti din aşezările catolicilor moldoveni dezvăluie un univers cultural ce concentrează priceperea, talentul şi înţelepciunea a multe generaţii. Aici se găsesc adevărate colecţii de ştergare, lăicere, păretare, scoarţe sau covoare lucrate cu motive decorative florale, zoomorfe şi antropomorfe sau cu motive geometrice specifice arealului românesc.

Toate articolele şi materialele paginilor acestui website sunt înregistrate şi protejate de legile dreptului de autor. Nici un material de pe acest website nu poate fi reprodus parţial, integral sau modificat fără permisiunea noastră.

Contact