Asociaţia "DumitruMărtinaş" - reprezentanta Romano-Catolicilor din regiunea istorică Moldova - România (românii denumiţi  de literatura maghiară "ceangăi"; în maghiară "csango" "csangos"; în franceză Tchangos; în germană Tschangos; în engleză Changos) - Asociation "Dumitru Mărtinaş" - representing Roman-Catholics of Moldavia (so called "csango" or "csangos").
English version





CULTURA POPULARĂ A ROMANO-CATOLICILOR
Cultura este înainte de toate unitatea stilului artistic
în toate manifestările de viaţă ale unui popor
      Romano-catolicii din Moldova păstrează şi astăzi valorile arhaice şi chiar dacă nu le mai conştientizează atât de frecvent, se simt ocrotiţi la adăpostul acestui univers, structurat după rânduieli tainice, statornicite de înaintaşi.
     Toate componentele civilizaţiei tradiţionale din aşezările romano-catolicilor din Moldova se caracterizează printr-o puternică unitate şi poartă pecetea inconfundabilă a spiritualităţii româneşti.
     Semnele arhaicităţii şi ale duratei pot fi identificate, cu uşurinţă, în toate compartimentele culturii populare tradiţionale: arhitectură populară tradiţională, textile de interior, port popular, obiceiuri calendaristice, obiceiuri legate de naştere, nuntă, înmormântare, folclor.
     Civilizaţia populară tradiţională a romano-catolicilor din Moldova se constituie într-un argument ce pledează convingător pentru vechimea, specificul şi unitatea creaţiei etno-folclorice româneşti, ea fiind în acelaşi timp şi o mărturie definitorie a apartenenţei etnice româneşti a acestor oameni.
      Circulaţia persoanelor între Transilvania şi Moldova este un fenomen recunoscut, în virtutea căruia legăturile între românii celor două provincii au fost constante şi puternice. Desigur, datorită statutului defavorizat al populaţiei româneşti din Transilvania de până la Unirea din 1918, fluxul a fost mai degrabă dinspre această provincie către Moldova, decât în sens contrar. Atunci când situaţia românilor transilvăneni devenea insuportabilă la ei acasă, se refugiau în Moldova, unde domnitorii, pentru a acumula forţă de muncă şi contribuabili, le acordau  diferite facilităţi.
     Aşa au ajuns în Moldova şi românii catolici, aşezarea lor în zonă fiind accelerată şi mai numeroasă începând cu secolul al XVIII-lea. Pe timpul şederii în Transilvania, ei au fost supuşi, în grade diferite, proceselor de secuizare şi de maghiarizare, care, în esenţă,  presupuneau  învăţarea la un nivel popular a limbii maghiare şi, de cele mai multe ori, înlocuirea numelor româneşti cu traducerile lor în ungureşte.
      Portul tradiţional, arhitectura, folclorul, tradiţiile şi obiceiurile, au corespondenţe şi înrudiri ce merg până la identificare cu spaţiul cultural al românilor din Transilvania. Tot aşa se justifică şi vorbirea  graiului românesc transilvănean, ştiut fiind faptul că moldovenii catolici nu folosesc graiul românesc din Moldova, ceea ce elimină teoriile care susţin românizarea lor prin contactul cu autohtonii din această provincie.
     Elementele de limbă păstrate din  Transilvania, ca şi caracteristica vorbirii siflante, proprie numai arealului lingvistic românesc încă din perioada de formare a limbii, demonstrează în mod clar că strămoşii romano-catolicilor din Moldova au vorbit româneşte pe când se aflau în Transilvania şi că aceasta a fost limba lor maternă dintotdeauna.              
     Graiul numit ceangău este moştenit din perioada şederii în Transilvania, fiind o limbă maghiară însuşită parţial, numai pe cale orală şi grevată de numeroase elemente specifice limbii române, menită a reprezenta o cale de comunicare cu vecinii secui sau unguri. Odată veniţi în Moldova, unii catolici, aflaţi într-un stadiu incipient de secuizare sau de maghiarizare, au abandonat în mod natural graiul ceangău, iar aceia mai puternic secuizaţi sau maghiarizaţi au păstrat acest grai, care nici astăzi nu are scriere. Este semnificativ faptul că însuşi preotul secui Zold Peter, părintele falsului etnonim ceangăi-maghiari, a consemnat despre catolicii moldoveni că vorbesc stricat ungureşte. Şi asta la anul 1781, când catolicii sosiţi din Transilvania nu avuseseră timp să suporte presupusele presiuni asimilatorii ale autohtonilor ortodocşi.
     Aşa cum se poate observa şi astăzi şi dansurile şi portul romano-catolicilor din Moldova se înscriu perfect în aria tradiţională românească, apartenenţă pe care o pot confirma cercetătorii dar şi oricine este de bună credinţă.

Toate articolele şi materialele paginilor acestui website sunt înregistrate şi protejate de legile dreptului de autor. Nici un material de pe acest website nu poate fi reprodus parţial, integral sau modificat fără permisiunea noastră.

Contact