Asociaţia "Dumitru Mărtinaş" - reprezentanta Romano-Catolicilor din regiunea istorică Moldova - România (românii denumiţi  de literatura maghiară "ceangăi"; în maghiară "csango" "csangos"; în franceză Tchangos; în germană Tschangos; în engleză Changos) - Asociation "Dumitru Mărtinaş" - representing Roman-Catholics of Moldavia (so called "csango" or "csangos"). English
 version


teva
secole
anterioare
.......... 1900 1916 1958 1961 Prezent


Istoria  Romano - Catolicilor (ceang
ă
ilor)

din regiunea istorică Moldova - România



     Istoria romano-catolicilor din Moldova este parte a istoriei poporului român. Ei, catolicii moldoveni, se identifică cu trăirile românilor de-a lungul secolelor, cu aspiraţiile, cu suferinţele şi cu realizările naţiunii române.  
     Romano-catolicii moldoveni au fost victimile luptelor dintre marile puteri, au luptat alături de românii ortodocşi în războaie pentru eliberare, unire şi neatârnare.

     În localităţile cu populaţie exclusiv romano-catolică sau cu populaţie majoritar romano-catolică, precum şi în localităţile în care romano-catolicii convieţuiesc alături de români ortodocşi, există monumente istorice ridicate în memoria celor ce şi-au jertfit viaţa pentru apărarea ţării, printre cei căzuţi la datorie al căror nume este înscris pe aceste monumente, sunt numeroşi români de religie romano-catolică, ceea ce demonstrează că ei (cei denumiţi ceangăi) şi-au apărat ţara cu preţul vieţii dacă a fost necesar.
    Toate acestea dovedesc ataşamentul catolicilor moldoveni faţă de idealurile poporului român cu care s-au identificat.
   De-a lungul istoriei au existat numeroase încercări de a prezenta realitatea istorică într-un mod convenabil unor forţe ce nu slujesc interesul naţional, aceste încercări primind replica celor ce doresc ca adevărul să fie cunoscut şi adus la cunoştinţa publicului.
    Dovezi ale luptei şi sacrificiului catolicilor moldoveni sunt prezentate în lucrările ştiinţifice dedicate istoriei ceangăilor prezentate  pe  site,  în  alte  lucrări istorice,  precum  şi  în cele câteva studii de mai jos, în care veţi găsi argumente ale originii romano-catolicilor,dovezi ale convieţuirii lor pe aceste meleaguri şi ale devotamentului lor faţă de ţară.

Monument din satul Valea Mare, comuna Faraoani, judeţul Bacău ridicat în memoria locuitorilor satului, căzuţi în luptele de apărare a ţării, în războaiele din anii 1877-1878, 1913, 1916-1918, 1941-1945.
    

 Prezentăm mai jos câteva studii privitoare la originea şi istoria catolicilor din Moldova precum şi analiza critică a punctelor de vedere ale unor istorici unguri privind originea celor pe care ei îi numesc:
ceangăi, maghiari-ceangăi sau cean
găi-maghiari.


Mihail Kogălniceanu şi drepturile politice ale catolicilor din Moldova. >>>>>>>>>


Abordarea, în cadrul Institutului Ungar din Munchen, a cazului catolicilor din Moldova >>>>>>>>> 

Descifrarea etnogenezei Populaţiei romano-catolice din regiunea istorică Moldova (România), din perspectivă dermatoglifică  >>>>>>>>>


Studiu de antroponimie la populaţia romano-catolică din regiunea istorică Moldova (România)  >>>>>>>>>

Critica lucrării  Ceangăii din Moldova, Ferenc Pozsony, Cluj, Asociaţia Etnografică Kriza Janos, 2002, 204 p. >>>>>>>>>
Critica lucrării Moldvai Magyarok – Csángó Magyarok,  îngrijit de Farkas Tibor, Kecskés József, dr. Pozsony Ferenc, dr. Kolta Dóra, Budapest, Editura Gödölö, 2000, 68p. >>>>>>>>>



Originea catolicilor din Moldova. Studiu de Anton Coşa  
>>>>>>>>>

Protectoratul catolicilor din Moldova. Studiu de Anton Coşa
>>>>>>>>>



Scrisoare a unui sătean  din Săbăoani de la sfârşitul secolului al XIX-lea adresată episcopului Nicolae Camilli
>>>>>>>>>

Misionari catolici despre biserica romano-catolică din Moldova >>>>>>



* * * * *



Situația actuală a  Romano - Catolicilor (ceangăilor)

din regiunea istorică Moldova - România



     Comunităţile romano-catolice din Moldova continuă a fi subiect de discuţii şi dispute în condiţiile abandonării practic de către instituţiile româneşti în sfera de influenţă a instituţiilor maghiare sub umbrela respectării drepturilor minorităţilor. Intrarea României în Uniunea Europeană nu a schimbat în bine situaţia, mai mult Consiliul Europei a recomandat României, fără a cunoaşte realitatea concretă de la faţa locului, ci pe doar baza unor rapoarte tendenţioase venite din partea activiştilor extremişti maghiari ori a apologeţilor distrugerii statului naţional român să apere şi să păstreze o imaginară cultura şi limba ceangăiască. Mai mult, Asociaţia pentru apărarea Drepturilor Omului din România şi Liga Pro Europa, cunoscute pentru militantismul lor anti-românesc au prezentat imagini deformate ale realităţii privind limba şi cultura romano-catolicilor, atât în România cât şi în lume.
      Pentru ca procesul de maghiarizare să fie cât mai elaborat a intervenit şi Ministerul Educaţiei din România care a aprobat începând din 2002 studiul limbii maghiare în şcoli din 7 sate din judeţul Bacău fără a se gândi o clipă la faptul că procedând astfel, săvârşeşte un abuz. Ministerul Culturii din România şi Ministerul Moştenirii Culturale din Ungaria subvenţionează cărţi de propagandă despre cultura romano-catolicilor denumiţi ceangăi. În ultimii ani, Consiliul Europei, pornind de la necunoaşterea stării de fapt a adoptat documente pentru protecţia culturilor considerate a fi în pericol, printre ele şi a ceangăilor.
    Confuziile, erorile şi intoxicările, intenţionate sau neintenţionate, create în legătură cu identitatea romano-catolicilor moldoveni, impropriu denumiţi ceangăi provin în mare parte din necunoaştere, pentru că acest subiect continuă a fi intens promovat în sens propagandistic de către influentele cercuri extremiste maghiare fiind manipulat şi cenzurat cu largul concurs al organismelor europene care, sub umbrela falsă a apărării drepturilor colective ale diferitelor minorităţi europene devin agresive.
        În afara de necunoaştere, o altă cauza a confuziilor, erorilor şi intoxicărilor este legată de folosirea în mod abuziv ca etnonim a termenului ceangău, coroborată cu lansarea pe piaţa aşa zis ştiinţifică, de către pseudo-cercetători, şcoliţi şi plătiţi de către adepţii magnatului Soros a unor diferite teorii privind istoria acestei comunităţi româneşti. În continuare se vorbeşte de existenţa unui dialect maghiar printre ceangăi, de asimilarea lor de către români.
        Asimilarea în concepţia lor a fost uneori un fenomen natural, uneori organizat, proporţia dintre cele doua tipuri de asimilare variind de la o perioada la alta. Pentru Ferenc Pozsony "în prezent, etnonimul ceangau desemneaza o comunitate care s-a indepărtat parţial - sub aspect lingvistic, cultural şi social - de comunitatea maghiara, dar încă nu s-a integrat intrutotul în comunitatea română". Fără nici un fundament cercurile maghiare afirmă că până la începutul secolului XX, dacă erau intrebaţi, catolicii din judeţele Roman şi Bacău răspundeau că sunt unguri, conştiinţa originii era clară pentru toţi, chiar dacă o parte nu mai vorbeau ungureşte, uitând ori mai degrabă necunoscând faptul că niciodată în istorie catolicii din Moldova nu s-au considerat unguri. Exemplul oferit de către Dimitrie Cantemir este cât se poate de revelator în acest sens, nici o clipă catolicii moldoveni nespunând că ar fi unguri.
        Se vorbeşte apoi la fel de nefondat de o pretinsă asimilare lingvistică în Moldova produsă cu multe generaţii în urmă, şi care ar fi condus la ştergerea memoriei originii maghiare. O asimilare lingvistică a existat fără îndoială, dar în Transilvania, înaintea emigrării strămoşilor români ai catolicilor în Moldova, urmare a procesului de secuizare şi maghiarizare a românilor transilvăneni, un fenomen care, ar merita studiat cu mult mai multă atenţie de către cercetarea românească, pentru că astfel fantoma aşa zisului Ţinut Secuiesc nu iar mai bântui pe zeloşii promotori ai disoluţiei statului naţional unitar român. Identitatea este o problema personala a fiecăruia, dar din pacate, alegerea este astăzi pentru catolicii moldoveni supusă unor inimaginabile presiuni de către cercurile politice, culturale, eclesiastice, civile maghiare.
        Mai mult, acestor presiuni se adaugă de câţiva ani constantele presiuni venite din partea autorităţilor româneşti care în mod firesc ar trebui să le apere drepturile cetăţeneşti cucerite în decursul timpului de către catolici, nu să le bulverseze identitatea prin introducerea de ore de limbă maghiară în şcoli, prin sprijinirea făţişă a acţiunilor de separatism local, de maghiarizare forţată, asemenea instituţiilor statului maghiar din secolul al XIX –lea care făcuseră toate eforturile pentru asimilarea forţată a românilor ardeleni. Amintim aici doar apariţia în 1898 sub controlul Ministeruluide Interne de la Budapesta a “Societăţii Centrale de Maghiarizare a Numelui”. În virtutea regulamentului acestei societăţi românii primeau nume ungureşti deoarece “...prin maghiarizarea numelui de familie, adică prin botez naţional cel cu nume străin este primit în Societatea maghiară”. Fapt istoric de necontestat susţinut de un document oficial, care nu a avut niciodată un echivalent românesc, politica de maghiarizare a numelor constituie un important filon de inspiraţie şi pentru liderii politici ai Ungariei de astăzi.
        Astăzi, dacă vreun cercetător român onest publică ori îndrăzneşte să afirme în public românitatea catolicilor moldoveni este imediat catalogat ca ultranaţionalist. Pentru cercurile maghiare adevărul este unilateral, pe principiul „cine nu e cu noi e împotriva noastră”. Nici rezultatele recensămintelor oficiale din 1992 şi 2002 nu sunt agreate, pentru că aceşti catolici s-au declarat români, chiar dacă oficialităţile române la presiunile venite din partea maghiară au inclus în mod cu totul arbitrar rubrica ceangăi în chestionar. Trecând peste unele confuzii şi nereguli apărute în legătură cu declararea naţionalităţii, semnalate cu ocazia recensământului, este evident că datele referitoare la limba materna nu corespund întrutotul realităţii. Cu toate insistenţele prin care cercurile maghiare au cerut public oamenilor să declare limba maghiară ca limba materna, realitatea rămâne aceeaşi: pentru catolicii moldoveni, prima limba învaţată de la părinţi este limba română. Chiar dacă "binevoitorii" leau explicat că limba lor, a părinţilor si bunicilor lor este o limba "arhaică maghiară", care trebuie neapărat prezervată, catolicii nu s-au lăsat intimidaţi promovând în continuare limba română a strămoşilor lor ardeleni.
        În România anului 2008 instituţiile româneşti au ajuns să facă jocul celor ale Ungariei. Iată cum: La 11 aprilie 2008, a avut loc Vizita Preşedintelui Parlamentului Ungariei Katalin Szili şi a Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu în judeţul Bacău, respectiv vizita delegaţiei parlamentare pe „meleagurile ceangăieşti”. Pentru cercurile maghiare evenimentul a avut o deosebită importanţă din două puncte de vedere. Redăm fragmente postate pe unul dintre siturile oficiale ceangăieşti: „Preşedintele Camerei Deputaţilor din România pe parcursul întâlnirii, vizitei a legitimizat năzuinţele noastre, prin ceea ce a sesizat personal la Lespezi, şi în urma convorbirilor purtate cu conducătorii AMCM a confirmat: susţine cererile depuse de maghiarii ceangăi şi de organizaţia care le apără drepturile, cu privire la învăţarea limbii materne maghiare şi celebrarea sfintelor liturghii şi în limba maghiară.
        Al doilea aspect foarte important a vizitei celor doi preşedinţi îl reprezintă premiera diplomatică. Pentru prima oară în istorie vine în vizită pe meleagurile ceangăieşti unul dintre cei mai importanţi oameni ai Ungariei (poate regele Bela al IV-lea pe vremea cînd mai era
prinţ a trecut pe aici ... sic!). Prezenţa delegaţiei parlamentare maghiare aşadar are un anunţ important pentru noi şi pentru politica locală: Parlamentul Republicii Ungare îşi asumă responsabilitatea şi le simte proprii problemele ceangăilor, susţine demersurile AMCM.
        Preşedinta Parlamentului Ungar a fost primită la Prefectura Bacăului de către Claudiu Şerban, prefectul judeţului Bacău şi de Bogdan Olteanu Preşedintele Camerei Deputaţilor din România. Numeroasa delgaţie maghiară a avut convorbiri de peste o oră în sala mare a Prefecturii. Au fost prezenţi de asemenea şi Gabriel Berca, secretar general al guvernului (până nu de mult prefectul Bacăului), şi Romeo Stavarache, Primarul Municipiului Bacău. Bogdan Olteanu a fost acompaniat şi de Hunor Kelemen, chestorul Camerei Deputaţilor din partea UDMR-ului, care a participat nu numai la întălnirea de la Prefectură dar şi la programul de după amiază. Au fost prezenţi şi domnul János Terényi ambasadorul Ungariei din Bucureşti, Tibor Hodicska şi Dr. Béla Szabó consuli principali şi alţi diplomaţi”. S-a abordat fireşte şi tema drepturilor omului şi drepturilor minorităţilor, cu accent deosebit pe predarea limbii maghiare în comunităţile ceangăieşti. Părţile s-au pus de comun acord să sprijine reciproc aspiraţiile de această natură a minorităţilor. Bogdan Olteanu i-a propus oaspetelui său ca în cazul în care sunt cereri pentru celebrarea de liturghii în limba maghiară să recurgă la o scrisoare comună către Vatican. S-a recurs din nou la clasicele de acum recomandări europene care stimulează minorităţile în a-şi păstra cultura, şi acordă sprijin din partea statului în a-şi păstra şi manifesta identitatea.
        În cadrul conferinţei de presă de după întălnire, Bogdan Olteanu a afirmat că este foarte normal şi de sprijinit să se introducă predarea limbii maghiare în toate şcolile frecventate de catolicii moldoveni, chiar dacă organizaţiile civile şi politice maghiare îndeamnă părinţii să-şi trimită copii la orele de limbă maghiară în schimbul unor sume de bani. După conferinţa de presă, la dejunul festiv oferit de Bogdan Olteanu, Preşedintele Camerei Deputaţilor i-a asigurat încă o dată că le sprijină aspiraţiile, atenţionându-i totodată că suntem în pragul alegerilor. Având în vedere contextul politic al problemei (AMCM fiind parte a UDMR) remarca lui Bogdan Olteanu şi atitudinea autorităţilor statului din ultimii ani ne apare într-o nouă lumină.
        În perioada 8-9 mai 2008 Fundaţia Teleki László (Budapesta) a organizat în Bacău o conferinţă ştiinţifică pe tema ceangăilor din Moldova. Coorganizatori au fost MTA Institutul de Organizare a Cercetării (Budapesta), Asociaţia Etnografică Kriza János (Cluj-Napoca) şi Asociaţia Maghiarilor Ceangăi din Moldova (Bacău). Printre sponsori: Cancelaria Primului Ministru şi MAE al Ungariei.
Pentru prima dată conferinţa Moştenirea Periclitată – Culturi Periclitate: Ceangăii din Moldova s-a desfăşurat în Bacău, cu largul concurs al Prefecturii Bacău. Organizatorii au ales Muzeul Judeţean de Istorie sperând că cei interesaţi vor lua parte mai uşor în număr mare la
lucrările conferinţei. Aceste speranţe nu s-au adeverit, foarte puţini au fost cei interesaţi. Nici doritul dialog cu partea română nu s-a realizat, în condiţiile în care specialiştii români nici măcar nu au fost invitaţi. Printre conferenţiari s-au numărat cercetători de origine maghiară din Anglia, Germania, Polonia, Italia, Norvegia, Serbia şi Ungaria, toţi având fireşte o puternică susţinere financiară şi politică maghiară. Au susţinut prelegeri episcopul reformat László Tőkés europarlamentar, precum şi Hunor Kelemen preşedinte executiv al UDMR.
        La finalul conferinţei participanţii s-au deplasat în localitatea Pustiana, unde a avut loc prima liturghie în limba maghiară, contrazicând astfel opinia generală privind opoziţia Episcopiei de Iaşi la asemenea celebrări. Şi pentru că orice tort trebuie să fie şi ornat pe măsură, Prefectura Bacău a sărbătorit în luna august cu mult fast ziua naţională a Ungariei, sub masca Oferită de Anul European al
Dialogului Intercultural 2008. Evident, cu acest prilej, nu s-au putut scăpa din vedere nici eforturile făcute pentru promovarea salvării minorităţii ceangăilor.
        Pentru UDMR şi Ungaria ceangăii reprezintă o armă extrem de subtilă în discursul politic vizând autonomia şi prin extensie independenţa Ţinutului Secuiesc, Ţinutului Ceangăiesc, Ardealului, Bazinului Carpatic, Ungariei Mari în ultimă instanţă. Crearea în laboratoarele idealurilor maghiare şi colportarea sintagmelor de mai sus nu a fost şi nu este fireşte deloc întâmplătoare.
           


Istoria romano - catolicilor

Toate articolele şi materialele paginilor acestui website sunt înregistrate şi protejate de legile dreptului de autor. Nici un material de pe acest website nu poate fi reprodus parţial, integral sau modificat fără permisiunea noastră.

Start Despre Cultura Comunităţi Istorie Religie Cărţi Legături Forum

Contact