Graiul

numit

"ceangăiesc"

este

moştenit

din

perioada

şederii

în

Transilvania,

fiind

o

limbă

maghiară

însuşită

parţial,

numai

pe

cale

orală

şi

grevată

de

numeroase

elemente

specifice

limbii

române,

menită

a

reprezenta

o

cale

de

comunicare cu vecinii secui sau unguri.

Odată

veniţi

în

Moldova,

unii

catolici,

aflaţi

într-un

stadiu

incipient

de

secuizare

sau

de

maghiarizare,

au

abandonat

în

mod

natural

graiul

ceangău,

iar

aceia

mai

puternic

secuizaţi

sau

maghiarizaţi

au

păstrat

acest

grai,

care

nici

astăzi

nu are scriere.

Este

semnificativ

faptul

însuşi

preotul

secui

Zold

Peter,

părintele

falsului

etnonim

"ceangăi-maghiari",

a

consemnat

despre

catolicii

moldoveni

vorbesc

stricat

ungureşte

.

Şi

asta

la

anul

1781,

când

catolicii

sosiţi

din

Transilvania nu avuseseră timp să suporte presupusele presiuni asimilatorii ale autohtonilor ortodocşi.

Elementele

de

limbă

păstrate

din

Transilvania,

ca

şi

caracteristica

vorbirii

siflante,

proprie

numai

arealului

lingvistic

românesc

încă

din

perioada

de

formare

a

limbii,

demonstrează

în

mod

clar

strămoşii

romano-catolicilor

din

Moldova au vorbit româneşte pe când se aflau în Transilvania şi că aceasta a fost limba lor maternă dintotdeauna.

Aşa

se

justifică

şi

vorbirea

graiului

românesc

transilvănean,

ştiut

fiind

faptul

moldovenii

catolici

nu

folosesc

graiul

românesc

din

Moldova,

ceea

ce

elimină

teoriile

care

susţin

românizarea

lor

prin

contactul

cu

autohtonii

din

această

provincie.

*****.

Alte exemple de dominaţie culturală care a avut ca efect schimbarea limbii vorbite de anumite

comunitati.

Limbajul unui popor sau al unui grup de oameni, nu determină etnia acelei populaţii. În lume există numeroase cazuri de popoare ce vorbesc limba însuşită în timpul dominatiei coloniale, economice sau/şi culturale de către un alt popor. Dupa eliberarea de sub dominaţie sau după retragerea administraţiei dominante, acele popoare nu au revenit la limba naţională ci au păstrat limba însuşită în timpul dominaţiei culturale. Astfel de popoare sunt în America de Sud, Africa şi Asia. Mexicanii, argentinienii, columbienii şi alte popoare sud americane vorbesc limba spaniolă, deşi ei nu sunt urmaşii coloniştilor (în proporţie covârşitoare ei sunt urmaşii aztecilor şi incașilor). Numeroare popoare din Africa (populația de culoare din rasa negroidă) vorbesc limba engleză sau franceză, deşi ei nu sunt englezi şi nici francezi. În aceste cazuri se poate observa ca dominaţia culturală a unei minoritati (englezi, francezi), a făcut ca populaţia majoritară din aceste ţări îşi insusească o limbă ce nu era a strămoşilor lor iar după ce au ieşit de sub dominaţie, după secole în care acei oameni au vorbit o limbă straină, nu au revenit la limba strămoşilor lor, deoarece între timp se schimbaseră generaţiile şi noii născuţi învăţaseră în principal limba administraţiei dominante. Iată cum e posibil ca un grup de oameni să vorbească o limbă ce nu este a strămoşilor lor. Etnia lor nu are legătură cu limba pe care o vorbesc.

Asociaţia "Dumitru Mărtinaş" - reprezentanta Romano-Catolicilor din regiunea istorică Moldova - România (românii denumiţi de literatura maghiară

"ceangăi"; în maghiară "csango" "csangos"; în franceză Tchangos; în germană Tschangos; în engleză Changos) - Asociation "Dumitru Mărtinaş" -

representing Roman-Catholics of Moldavia (so called "csango" or "csangos").

Citește aici Scrisoarea unui sătean  din Săbăoani de la sfârşitul secolului al XIX-lea adresată episcopului Nicolae Camilli. SE POATE OBSERVA LIMBAJUL FOLOSIT (autentic românesc).
Asociatia Dumitru Martinas - romano-catolici din Moldova - denumiți de literatura maghiară ceangăi, ciangăi, csango
ASPECTE LINGVISTICE