Asociaţia "DumitruMărtinaş" - reprezentanta Romano-Catolicilor din regiunea istorică Moldova - România (românii denumiţi  de literatura maghiară "ceangăi"; în maghiară "csango" "csangos"; în franceză Tchangos; în germană Tschangos; în engleză Changos) - Asociation "Dumitru Mărtinaş" - representing Roman-Catholics of Moldavia (so called "csango" or "csangos").
English version





 ASPECTE LINGVISTICE

      Graiul numit "ceangăiesc" este moştenit din perioada şederii în Transilvania, fiind o limbă maghiară însuşită parţial, numai pe cale orală şi grevată de numeroase elemente specifice limbii române, menită a reprezenta o cale de comunicare cu vecinii secui sau unguri. Odată veniţi în Moldova, unii catolici, aflaţi într-un stadiu incipient de secuizare sau de maghiarizare, au abandonat în mod natural graiul ceangău, iar aceia mai puternic secuizaţi sau maghiarizaţi au păstrat acest grai, care nici astăzi nu are scriere. Este semnificativ faptul că însuşi preotul secui Zold Peter, părintele falsului etnonim "ceangăi-maghiari", a consemnat despre catolicii moldoveni că vorbesc stricat ungureşte. Şi asta la anul 1781, când catolicii sosiţi din Transilvania nu avuseseră timp să suporte presupusele presiuni asimilatorii ale autohtonilor ortodocşi.
     Elementele de limbă păstrate din  Transilvania, ca şi caracteristica vorbirii siflante, proprie numai arealului lingvistic românesc încă din perioada de formare a limbii, demonstrează în mod clar că strămoşii romano-catolicilor din Moldova au vorbit româneşte pe când se aflau în Transilvania şi că aceasta a fost limba lor maternă dintotdeauna.  Aşa se justifică şi vorbirea  graiului românesc transilvănean, ştiut fiind faptul că moldovenii catolici nu folosesc graiul românesc din Moldova, ceea ce elimină teoriile care susţin românizarea lor prin contactul cu autohtonii din această provincie.

*****
Alte exemple de dominaţie culturală ce a avut ca efect schimbarea limbii vorbite de anumite comunitati

     Limbajul unui popor sau al unui grup de oameni, nu determină etnia acelei populaţii. In lume există numeroase cazuri de popoare ce vorbesc limba însuşită în timpul dominatiei coloniale, economice sau/şi culturale de către un alt popor. Dupa eliberarea de sub dominaţie sau după retragerea administraţiei dominante, acele popoare nu au revenit la limba naţională ci au păstrat limba însuşită în timpul dominaţiei culturale.
     Astfel de popoare sunt în America de Sud, Africa şi Asia.
    Mexicanii, argentinienii, columbienii şi alte popoare sud americane vorbesc limba spaniolă, deşi ei nu sunt urmaşii coloniştilor (în proporţie covârşitoare ei sunt urmaşii aztecilor şi incasilor).
      Numeroare popoare din Africa (populatia de culoare din rasa negroidă) vorbesc limba engleză sau franceză, deşi ei nu sunt englezi şi nici francezi.
     În aceste cazuri se poate observa ca dominaţia culturală a unei minoritati (englezi, francezi), a făcut ca populaţia majoritară din aceste ţări să îşi insusească o limbă ce nu era a strămoşilor lor iar după ce au ieşit de sub dominaţie, după secole în care acei oameni au vorbit o limbă straină, nu au revenit la limba strămoşilor lor, deoarece între timp se schimbaseră generaţiile şi noii născuţi învăţaseră în principal limba administraţiei dominante.
      Iată cum e posibil ca un grup de oameni să vorbească o limbă ce nu este a strămoşilor lor.
      Etnia lor nu are legătură cu limba pe care o vorbesc.

Toate articolele şi materialele paginilor acestui website sunt înregistrate şi protejate de legile dreptului de autor. Nici un material de pe acest website nu poate fi reprodus parţial, integral sau modificat fără permisiunea noastră.

Contact