Tradiţiile
Romano - Catolicilor
Datinile şi obiceiurile străbune păstrate în
satele
cu populaţie catolică din Moldova s-au conservat şi transmis din
generaţie în generaţie cu o grijă deosebită, subliniindu-le
identitatea românească, tradiţiile strămoşeşti bucurându-se
şi astăzi de o preţuire deosebtă.
Recursul la
tradiţie, prin
respectarea unor rânduieli şi concepţii despre lume şi viaţă
statuate în timp, este încă un indiciu al vechimii acestei
populaţii, al identificării totale cu neamul românesc.
Păstrarea nealterată a
datinilor,
credinţelor şi practicilor ritual-ceremoniale, comune întregii
naţiuni din care fac parte, dovedeşte vechimea şi vigoarea spirituală a
acestei populaţii. Sunt bunuri ce s-au sedimentat în succesiunea
generaţiilor, alcătuind acea zestre imuabilă pe care o reprezintă
specificul etnic.
La nivelul
mentalităţii, există
în aşezările catolicilor din Moldova un cult al tradiţiei şi al
neamului, al păstrării valorilor moştenite din bătrâni, în
ciuda neajunsurilor sau injustiţiilor cu care oamenii s-au confundat.
Tradiţiile
catolicilor
moldoveni se aseamănă, unele până la
identificare cu tradiţiile românilor ortodocşi din regiunea
Moldova sau cu tradiţiile românilor din alte regiuni istorice
româneşti, în special cu cele ale
românilor ardeleni.
Astfel,
asezările
catolicilor
moldoveni poartă toate caracteristicile habitatului rural
românesc şi moldovean, unele din ascestea
identificându-se
sub toate aspectele cu cele ale populaţiei ortodoxe. Arhitectura rurală
pastrată de catolicii moldoveni este prezentă în aşezările
acesora în toate formele de localităţi de la cele răsfirate
şi
până la cele adunate fiind regasită în
construcţiile
arhitectonice din sat având ca limită exterioară hotarul
străjuit
uneori de stâlpi antropomorfi, troiţe sau cruci.
Casele
catolocilor moldoveni nu se
deosebesc de cele ale ortodocşilor şi sunt făcute din bârne
aşezate în cununi sau pe furci, din vălătuci sau chirpici,
aşezate pe tălpi sau direct pe pământ, cu acoperişul
în
patru ape, specific casei tradiţionale româneşti.
Interioarele
caselor
tradiţionale
ţărăneşti din aşezările catolicilor moldoveni dezvăluie un univers
cultural ce concentrează priceperea, talentul şi
înţelepciunea a
multe generaţii. Aici
se găsesc adevărate colecţii de ştergare, lăicere,
păretare, scoarţe sau covoare lucrate cu motive decorative
florale, zoomorfe şi antropomorfe sau cu motive geometrice asemănătoare
cu cele ce se regăsesc în casele românilor
ortodocşi.
Portul popular tradiţional al catolicilor moldoveni este o
componentă a
artei populare care îi individualizează pe aceştia
în
spaţiul cultural românesc conferindu-le identitate
în
diversitatea culturală românească. Astfel portul femeiesc,
păstrat mai bine decât cel bărbătesc, este compus dintr-o
complexitate de obiecte vestimentare: cămăşi, bundiţe, sumane ori
cojoace ce reprezintă valori inestimabile de artă tradiţională
românească. Piesa definitorie pentru vestimentaţia femeiască
este
cârpa care este o broboadă complexă alcatuită din mai multe
elemente frumos ornamentate ce se înfăşoară în
jurul
capului, identic cu modul în care este purtat acest obiect
vestimentar de femeile din alte zone ale tarii, obiect denumit
zăbranic, pomeselnic sau maramă. |
|
Fac
parte din
piesele vestimentare
ale catolicilor moldoveni şi obiecte care deşi sunt
denumite altfel
decât în alte regiuni ale ţării sunt echivalenteale
unor
piese vestimentare purtate de femei din Oltenia şi Muntenia. Astfel
în satele catolicilor moldoveni încă se
mai poartă catrinţa
ca piesă a costumului popular femeiesc care nu este aşezată
în
faţă şi în spate aşa cum se obisnuieşte în Oltenia
şi
Muntenia. La sărbători se poarta cămaşa cu platcă sau cămaşa cu bezărău.
Costumul
popular bărbătesc
este mai simplu şi se
poartă astăzi doar cu prilejul unor manifestări religioase
având
ca piese componente cămaşa dreaptă sau cămaşa cu poale precum şi iţarii
confecţionaţi din pânză de bumbac sau de lână
ţigaie iar pe
vreme friguroasă se poartă cioarecii făcuţi din pânză de
lână albă numită dimie sau aba.
Obiceiurile
tradiţionale alcătuesc
un repertoriu impresionant însoţind principalele momente din
viaţa omului a cărui evoluţie este urmarită de la naştere
până la
moarte.
Obiceiurile
premaritale se
desfăşurau
într-o strânsă relaţie cu unele sărbători
–lăsatul
secului, Paştele, Craciunul, hramul bisericii, precum şi cu o serie de
prilejuri folclorice cum ar fi şezătoarea, claca, hora satului.
Folclorul
popular
tradiţional al
catolicilor moldoveni include colinde, cântece, poezii,
basme,
descântece, asemănătoare sau identice cu ale
românilor din
alte regiuni ale ţării.
În tradiţia satelor catolice din Moldova, un loc aparte il
ocupă
ritualurile aflate în strânsă legatură cu
activitatea de
agricultori şi crescători de animale a locuitorilor precum şi
în
legătură cu sărbătorile religioase creştine.
Informaţii detaliate în legătură cu
tradiţiile
romano-catolicilor moldoveni, argumente şi dovezi ale originii
româneşti a acestora, se regăsesc în lucrările
ştiinţifice
afişate pe site.
Argumente ale originii româneşti a
ceangăilor sunt
regăsite şi în studiile privitoare la populaţia din
localităţile Faraoani,
Valea Mare şi Somuşca.
|
