Asociaţia "DumitruMărtinaş" - reprezentanta Romano-Catolicilor din regiunea istorică Moldova - România (românii denumiţi  de literatura maghiară "ceangăi"; în maghiară "csango" "csangos"; în franceză Tchangos; în germană Tschangos; în engleză Changos) - Asociation "Dumitru Mărtinaş" - representing Roman-Catholics of Moldavia (so called "csango" or "csangos").
English version


ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI.
SEMNIFICAŢIE ISTORICĂ ŞI IMPORTANŢĂ

     Vineri, 1 decembrie 2017, a fost organizat în municipiul Bacău, în Piaţa Tricolorului, un ceremonial oficial prilejuit de sărbătorirea Zilei Naţionale a României.
La această sărbătoare au participat autorităţi civile şi militare, alături de numeroşi cetăţeni.
    Printre participanţi s-a aflat şi istoricul Anton Coşa, de la Muzeul de Istorie din Bacău, care a fost invitat să le vorbească celor prezenţi despre semnificaţia istorică şi importanţa Zilei Naţionale a României.

     Redăm în continuare textul alocuţiunii prof.dr. Anton Coşa:

     Stimate oficialităţi civile şi militare,dragi băcăuani, dragi români!
    Sunt onorat să pot rosti această alocuţiune într-o zi atât de importantă pentru noi românii şi să pot sărbători, împreună cu dumneavoastră, Ziua Naţională a României.Ne reamintim astăzi de Marea Unire din 1918, de acel moment istoric deosebit din istoria noastră naţională, când românii s-au unit într-o singură Ţară, făurind astfel România Mare.

     De-a lungul istoriei, dorinţa de unitate românească a existat şi s-a manifestat ca atare. Deşi contextul istoric a făcut ca românii să trăiască multă vreme în state separate, aceştia au fost conştienţi întotdeauna defaptul că fac parte din acelaşi neam, luptând pentru Unire.
     Elita intelectuală românească de odinioară a fost conştientă că o naţiune puternică presupune o conştiinţă naţională puternică, promovând în acest sens, în mod constant, ideile naţionale. Între conştiinţa naţională, naţiune, independenţă, suveranitate, unitate naţională şi stat naţional unitar există o certă interdependenţă, ele constituind practic cercul sacru al devenirii noastre ca neam. De acest fapt au fost conştienţi şi românii care au făurit Marea Unire din 1918.
      Marea Unire din 1918 a fost pregătită şi prin implicarea României în Războiul care a avut loc în urmă cu un secol. Suntem chiar în anul în care noi, băcăuanii, am comemorat cum se cuvineCentenarul luptelor de la Oituz, Coşna şi Cireşoaia.
     Participarea României la Războiul de Întregire Naţională a avut ca obiectiv, după cum reiese atât de sugestiv chiar din denumirea sa, realizarea unităţii naţionale româneşti. Strălucitele victorii ale armatei române(la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz), precum şi numeroasele sacrificii de vieţi omeneşti, au consfinţit dreptul sacru al României la unitate naţională şi statală.
     Totodată, participarea României la Războiul de Întregire Naţională a creat premise favorabile desfăşurării istoricelor Adunări plebiscitare de la Chişinău din 27 martie 1918, de la Cernăuţi, din 28 noiembrie 1918, de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, care au hotărât Unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România.

     Dragi băcăuani!
     În această zi se cuvine să subliniem faptul că Marea Unire din 1918 a fost,în mod firesc, şi rodul acţiunii băcăuanilor. Prin eroismul lor, soldaţii români care au luptat pe frontul din judeţul Bacău, în bătăliile Oituzului, la Cireşoaia, pe Dealul Coşna au stăvilit definitiv ofensiva armatelor germano-austro-ungare. Judeţul Bacău a fost, atunci, în 1917, ultima redută care a rezistat eroic, salvând Moldova de iminenţa ocupaţiei inamice. Aici au strigat ostaşii români pentru prima dată: Pe aici nu se trece!
    
Atunci, în anul 1917, ostaşii români care luptau pe front în judeţul Bacău au dat dovadă de curaj, onoare şi loialitate. Patriotismul lor a fost unul de netăgăduit, iar jertfele lor evidente. Există în istoria noastră, a românilor, momente esenţiale, hotărâtoare pentru destinul şi înălţarea Patriei. Anul 1917 a fost un astfel de moment. Există în istoria noastră locuri memorabile pe care nu ar trebui să le uităm niciodată şi unde ar trebui să trecem mai des, cinstind astfel şi memoria eroilor noştri care prin jertfele lor au pregătit calea Marii Uniri din 1918. Oituzul din judeţul Bacău este un astfel de loc, care ar fi meritat un mausoleu, asemenea celor de la Mărăşeşti şi Mărăşti.
     Sacrificiul celor căzuţi aici, în judeţul Bacău, trebuie pus alături de jertfa tuturor celorlalţi români din Războiul de Întregire Naţională, fiecare dintre ei contribuind astfel, cu cea mai de preţ ofrandă, cu preţul vieţii, la o viaţă mai bună pentru urmaşi, la o soartă mai bună pentru Ţară, la o evoluţie favorabilă a evenimentelor istorice ulterioare, care au culminat cu Marea Unire din 1918.
     De aici, din Bacău, au plecat către Blaj, cu o săptămână înaintea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, preţioase documente ale Marii Uniri din 1918 (pregătite de guvernul român aflat la Iaşi, în urma discuţiilor purtate cu reprezentanţi ai Consiliului Naţional Român din Transilvania), transportate fiind într-un avion în care se aflau locotenentul aviator Vasile Niculescu si capitanul Victor Precup. Astfel, Bacăul a devenit şi prin acest fapt, încă o dată, un loc istoric important, în opera de făurire a Marii Uniri.
     Marea Unire din 1918 a condus în mod cert la apariţia unei ţări puternice pe continentul european, a unei Românii în graniţe fireşti, recunoscute ca atare prin tratatele internaţionale.
     Prin Marea Unire de la 1918, noi românii am devenit mai puternici, mai conştienţi de rostul nostru în lume. Seminţele conştiinţei naţionale răspândite an de an pe ogorul Patriei de elita intelectuală românească modernă au dat roade dintre cele mai bogate. Mai mult, ele s-au coagulat în tulpina unui copac simbolizând naţiunea română, care la 1918 a făurit un stat naţional unitar şi independent, care a adunat între ramurile sale pe toţi românii, din toate provinciile româneşti.
     Marea Unire din 1918 este mai actuală ca niciodată. Din păcate, provincii româneşti au fost smulse, între timp, încă o dată, din trupul ţării, în 1940 (Basarabia şi nordul Bucovinei). Şi astăzi românii din Bucovina de Nord sunt supuşi de către statul ucrainean unui amplu proces de deznaţionalizare, iar românii din Basarabia încearcă timid să se delimiteze de sferele de interes ale Rusiei şi să se apropie de România.

     În plan intern, ideea de unirea românilor, patriotismul, trebuiesc promovate şi în zilele noastre. Aş spune chiar mai mult în zilele noastre, în condiţiile în care în ultimii ani constat cădespre patriotism, de exemplu, se vorbeşte din ce în ce mai puţin, în timp ce istoria naţională este tot mai denigrată, valorile naţionale româneşti sunt negate, fiind dispreţuită chiar Marea Unire din 1918.
     Noi, românii de astăzi, ar trebui să recurgem mai des la istorie pentru a ne aduce aminte de vremurile de altădată, când strămoşii noştri puteau doar visa la o Românie unită. Prin numeroase sacrificii, înaintaşii noştri au făurit Marea Unire în 1918, au creat o Românie puternică, prosperă, care a devenit mai apoi o voce aparte în concertul popoarelor europene, în diplomaţia europeană.
     Astăzi este nevoie de susţinerea unei redeşteptări naţionale prin promovarea valorilor culturale şi naţionale româneşti, prin acţiuni care să oprească înstrăinarea copiilor şi tinerilor români de istoria lor, de învăţămintele pe care ea le transmite peste ani, de ceea ce în ultimă instanţă dă sens şi substanţă identităţii naţionale.
     În zilele noastre, fiecare dintre noi trebuie să ne iubim deopotrivă atât înaintaşii, strămoşii (părinţii, bunicii, străbunicii), cât şi urmaşii (copiii, nepoţii, strănepoţii), conştienţi fiind cănu suntem numai ultimul punct al unei linii de generaţii ce se pierde în trecut, ci şi punctul de plecare al generaţiilor viitoare. Astfel, obligaţiile faţă de trecut se leagă cu cele faţă de viitor, iar moştenirea pe care ne-au lăsat-o strămoşii trebuie păstrată cu pioşenie, preţuită ca atare şi pregătită cu grijă pentru generaţiile viitoare.
     Iată de ce, avem obligaţia de a recupera memoria trecutului şi valorile naţionale româneşti. Iată de ce, trebuie să avem grijă să le lăsăm urmaşilor noştri certitudinea unei vieţi într-o societate democratică, într-un stat naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil.
     Iată cum, în pragul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, 1 decembrie,ca zi naţională a României,devine o ancoră identitară care ne ajută să fim, prin intermediul faptelor înaintaşilor noştri, mai uniţi, mai puternici, mai apropiaţi de valorile noastre naţionale care ne reprezintă ca neam.
      Iată, dragi băcăuani, cât de actuală este Marea Unire din 1918!
      La Mulţi Ani, dragi români!
      La Mulţi Ani, România!

                                                                            Prof. dr. Anton COŞA     

Toate articolele şi materialele paginilor acestui website sunt înregistrate şi protejate de legile dreptului de autor. Nici un material de pe acest website nu poate fi reprodus parţial, integral sau modificat fără permisiunea noastră.

Contact